Oare am făcut bine?

Intrarea PSD la guvernare în toamna anului trecut a fost explicată public ca fiind o decizie ce ținea mai mult de starea națiunii și de perspectiva instalării unei crize financiare și mai ales economice profunde. Dincolo de această explicație, pe care o consider ca fiind cea adevărată și firească, au mai stat ți alți factori care au împins, până la urmă, PSD în brațele PD-L, sub privirea blândă a lui Traian Băsescu. Așteptarea de 4 ani pe băncile opoziției, dar și dorința unor persoane de a ocupa funcții publice în aparatul de stat central și local au contat în decizia luată la finalul anului trecut. În noaptea alegerilor, am fost printre puținii care s-au exprimat că ar fi mai bine să rămânem în opoziție, dar știam încă de atunci că momentul principal va fi alegerea noului președinte al României, moment de care va depinde soarta partidului, dar și soarta oamenilor obișnuiți.
Însă, trecând peste credințele personale, la acel moment nu exista o altă soluție. PNL-ul a refuzat anunțarea unui protocol de colaborare parlamentară cu PSD, care ar fi dat o majoritate lejeră, iar rămânerea în situația de partid de opoziție ne-ar fi limitat posibilitățile de a rezolva măcar o parte din promisiunile electorale pe care le-am făcut, și în baza cărora am și fost votați.
Ce s-a întâmplat până acum, în cele aproape 3 luni de când guvernăm împreună?
Trecând peste faptul că e greu de crezut că în 80 de zile s-ar fi putut schimba multe (chiar dacă Jules Verne făcea ocolul pământului), totuși, dominanta acestei coaliții a fost pornirea greșită în majoritatea proiectelor guvernamentale. Atâtea crize de sistem, de la interne, la sănătate și chiar securitate națională nu au mai fost observate niciodată într-un interval de timp atât de scurt.
Colac peste pupăză, România intră din nou în logica electorală, datorită iminenței campaniei pentru alegerile europene și datorită începerii bătăliei pentru palatul Cotroceni.
Am reușit, pe de altă parte, să ne impunem câteva teme sociale, care într-o altă conjunctură politică ar fi fost lăsate de izbeliște. În primul rând ar fi vorba de pensia socială minimă garantată, care va fi introdusă de la 1 aprilie și va fi în cuantum de 300 RON și care urmează să fie majorată cu 50 RON de la 1 octombrie.
Aș putea aminti de reforma din zona sănătății, unde ministrul Bazac face o figură bună și reușește să redea speranța într-un viitor mai bun pentru sănătatea publică, introducând și subvenționarea cu 90% a medicamentelor pentru pensionarii cu venituri de sub 600 RON.
Educația și agricultura au încă probleme mari, în aceste domenii fiind și cele mai mari așteptări electorale, fiind două zone în care lipsa de organizare din timpul guvernării trecute, ca să nu spun reaua intenție, au condus la blocarea accesării fondurilor europene pentru dezvoltarea agriculturii, inclusiv subvenția europeană pe terenul agricol, dar și la menținerea unui climat de incertitudine în ceea ce privește rolul școlii pentru societatea modernă românească.
Ce va urma de acum încolo? Aș vrea să știu și eu, dar nu pot decât să fac câteva supoziții, pe baza unor scenarii vehiculate în anumite cercuri.
1. Ieșirea PSD de la guvernare nu poate fi făcută unilateral de către noi, pentru că ne-am asumat răspunderea pentru scoaterea țării din criză, însă, în funcție de rezultatul alegerilor pentru șefia PNL, Traian Băsescu ar putea lua decizia de a scoate PSD din guvern și ar putea încerca formarea unei noi Alianțe DA.
2. Ieșirea PD-L de la guvernare nu ar surprinde pe nimeni, PD-ul a făcut acest gest întotdeauna când s-a aflat la guvernare, și în 1998 și în 2007.
3. Continuarea guvernării în formula PSD – PDL este cea mai probabilă situație, ținând cont de dificultățile de moment legate în primul rând de criza bugetară, dar și de posibilitatea accesării unui împrumut extern fără precedent de la FMI și Uniunea Europeană.
Dacă luăm în calcul și ultimii indicatori măsurați în ceea ce privește alegerea viitorului președinte al României, care arată că Traian Băsescu nu are nici o șansă să câștige un nou mandat din primul tur, cred că pot să apară și altfel de scenarii, mai mult sau mai puțin surprinzătoare, așa cum ne-a învățat până acum președintele în funcție.
Cât despre PSD, șansa noastră de a prelua și mandatul de președinte al României există și nu este lipsită de importanță, depinzând în mod direct de evoluția politică următoare, și implicit de rezultatul pe care PSD îl va obține la alegerile pentru Parlamentul European. Nu știu dacă am făcut bine ceea ce am făcut până acum, însă avem posibilitatea să aflăm în curând lucrul acesta de la alegătorii români – cei care vor decide soarta României în acest an. Sunt convins de un lucru, și anume că drumul României va fi unul mai bun dacă din toamna acestui an Traian Băsescu va părăsi fotoliul pe care îl ocupă în prezent. Nu spun doar eu, sunt din ce în ce mai mulți cei care își doresc un alt fel de președinte și un alt fel de reprezentare a statului român, înăuntrul și în afara națiunii.