Chestia asta o știu chiar de la Gheorghe Flutur. Îl întrebasem, luni, 7 martie, la ora 11 și 13 minute fix, în Sala „Bucovina” a Consiliului Județean Suceava, de față cu mulți oameni, ba chiar și cu un manelist etno-ciobănesc-botanic (ați ghicit: de Coșneguță e vorba!), cum de este posibil să se vândă produse alimentare neambalate și neprotejate, fie ele și „bucovinist-ecologice”, în vecinătatea norilor de colb, spulberați de vânt, desprinși de vânt din săpăturile de la viitoarele parcări subterane din fața Casei de Cultură, iar dl Flutur mi-a răspuns: „Simplu, pentru că Oanea și Dulgheru nu-și fac datoria, din prea multă slugărnicie, închipuindu-și că produsele naturale ar fi afacerea mea”.
Pe Dulgheru cred că îl știe toată lumea, pentru că este umoristul involuntar al județului cu exces de notorietate mediatică: spune povești haioase despre vulpile turbate, iar înainte de sărbători se travestește turbat, uneori în țigan (de fapt, încearcă travestirea în rom, dar nu-i iese), și improvizează scenete turbat și țigănesc de comice prin piețele județului.
Și pe doamna Oanea cred că o știe toată lumea, domnia sa fiind involuntar umoristă tv: spune comicării despre drepturile consumatorului, dar cu un aer atât de adolescentin-erudit și de adolescentin-prețios, încât te prăpădești de râs, nu alta!
Ambele personaje, deci, sunt foarte, foarte simpatice, așa că le știu și eu, din vedere teleastă, pentru că mă topesc după umorul de calitate. Încă nu m-am hotărât ce-i cu mai mult haz: obsesia turbării vulpilor la Dulgheru sau adolescentismul erudit-prețios al doamnei Oanea. Parcă Elena o cheamă, iar pe domnul cu turbările, pare-mi-se că îl cheamă Petrea, dar nici pentru unul nu bag mâna în foc (a băgat-o Gheorghe Flutur, când i-a chemat pentru înscăunat drept mahări bugetari, dar încă nu realizează că s-a fript).
Partea neplăcută a poveștii constă în aceea că domnul cu turbarea și doamna cu adolescența mimată conduc două instituții publice, ambele neiertătoare, prin inspectorii lor, cu comerciantul obișnuit, care vinde produse alimentare oarecum civilizat, dacă nu chiar respectând aproape în totalitate condițiile de igienă impuse de lege, dar care inspectori întorc ochișorii evlavioși spre Palatul Administrativ, atunci când trec prin fața corturilor deschise (n-are Europa, în toată istoria ei, un comerț în corturi! – de aia îi dăm cu tifla!), în care zac înfășurate „naturist” în colb urban, gaze de eșapament și vălătuci de microbi de gripe rebele, dolofane șunculițe, slănine, costițe, pastrame și rasoluri, șiraguri de cârnați și ditamai cașavane, ca pe vremea lui Ștefan, dar din lapte de oaie și de vacă, în amestec cu E-urile necesare, că doar comerciantul „bucovinean-naturist”, care-și procură materia primă din moluri (grajdurile-s deja pensiuni!), e deștept și prinde rapid eficienta tehnologie europeană a împrospătării forțate.
Este inutil să precizez că, dacă trimiți o reclamație la „protecția consumatorilor”, o faci degeaba și că salariații ambelor instituții, închipuindu-și că liderii lor pot ghici gândurile și dorințele lui Gheorghe Flutur, din dorința de a-l copleși cu bucurii, se auto-asmut, ca dictatori ai amendării, numai asupra comercianților suspectați că ar simpatiza cu opoziția, așa că se calcă amendatorii pe picioare, prin dughene cu comerț de nevoie onest și civilizat, cu camarazii lor de la alte instituții ale statului, conduse de alți indivizi pontoși, care numai la îmbucurarea lui Flutur visează.
Pentru toți acești directorași vremelnici, inclusiv pentru Oanea și Dulgheru, mai redau câteva dintre afirmațiile dlui Gheorghe Flutur, făcute la data, ora și locația deja menționate: „Datorită slugărniciei lor, se crede că toate crescătoriile de porci, că toate abatoarele și fabricile de cherestea – și mai știu eu ce! – sunt ale mele sau că măcar m-aș afla în spatele acestor afaceri. Nu este adevărat. Eu vreau să ajut mediul de afaceri bucovinean să se dezvolte, să devină eficient, nu să eludeze legile. Șefii instituțiilor statului trebuie să înțeleagă că eu stimulez inițiativa, dar nu protejez pe nimeni, așa că au obligația să-și facă datoria așa cum cere legea”.
Gheorghe Flutur, ca și mine, a cam prins să chelească, iar Dragoș Juravle, care are o chelie faină de tot, chiar ne-a îmbucurat pe amândoi, susținând, într-un moment de respiro, că bunul Dumnezeu a făcut capul frumos și deștept doar la unii dintre bărbați, celorlalți acoperindu-le masiv cu păr chestia aia goală, de deasupra umerilor. Hazos, nu?
