Oamenii cu un coeficient de inteligență ridicat trăiesc, în medie, cu 15 ani mai mult decât ceilalți, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii italieni, publicat în revista New Scientist și preluat de thisislondon.co.uk.
Un coeficient de inteligență mai ridicat contribuie nu numai la obținerea unor note mai bune la școală, a unei slujbe mai bune și la creșterea atractivității față de sexul opus, dar și la o viață mai lungă, în medie, cu 15 ani.
Cercetătorii de la Universitatea din Calabria, Italia, au descoperit că persoanele care poartă o variație a unei gene asociate cu inteligența nu pot trăi mai mult de 85 de ani. Totuși, oamenii care sunt purtători ai versiunii bune a acestei gene pot trăi până la 100 de ani.
Gena coordonează enzima care distruge o substanță chimică cunoscută a încetini activitatea creierului și a provoca moleșeală. Enzima – dehidrogenază semialdehidă succinică (SSADH) – mai are și funcția de a detioxifia creierul, eliminând excesul de acid și protejând celulele de distrugere, fenomen care accelerează procesul de îmbătrânire.
Gemna are două versiuni, „T”, care lucrează la o capacitate cu 20% mai redusă, și „C”. Studii anterioare au demonstrat că femeile care poartă două copii ale versiunii „T” au obținut rezultate mai proaste la testele de inteligență.
Acesta este, însă, primul studiu care face o asociere între genă și longevitate.
La studiul italian au participat 115 persoane, cu vârste între 65 și 85 de ani, care au fost rugate să completeze un test de memorie și de dexteritate mintală, utilizat de obicei pentru diagnosticarea maladiei Alzheimer. De asemenea, voluntarilor li s-au prelevat mostre de sânge pentru a se determina versiunea genei pe care o poartă. Persoanele care aveau în organism două copii ale versiunii „T” au obținut rezultate semnificativ mai proaste la teste, confirmând studiile anterioare.
În plus, cercetătorii au descoperit că persoanele care poartă două copii „T” prezintă mai puține probabilități de a trăi după vârsta de 85 de ani. În schimb, persoanele purtătoare ale variantei „C” aveau mari șanse de a deveni centenari. Cercetătorii au indicat ca versiunea „T” îi face pe oameni mai vulnerabili la declinul mintal și afectează șansele de supraviețuire.
Specialiștii spun, însă, că nu numai gena este responsabilă de longevitate, ci și anumiți factori de stil de viață, precum o sujbă provocantă, pasiuni, precum cititul sau îmbogățirea vieții culturale.
Un alt studiu, publicat în revista Intelligence, indică faptul că persoanele inteligente prezintă mai multe probabilități de a nu crede în existența lui Dumnezeu pentru că își pun mereu întrebări.
Richard Lynn, un reputat profesor de psihologie de la Universitatea din Ulster, autorul studiului, dă ca exemplu academicienii, care prezintă mai multe probabilități de a nu crede în Dumnezeu față de populația generală.
Controverse.
Profesorul Lynn a mai stârnit controverse și în trecut. Potrivit acestuia, inteligența depinde de rasă, femeile au un coeficient de inteligență mai scăzut decât bărbații, iar germanii constituie cea mai inteligentă nație a Europei.
Studiul prin care stabilește o asociere între ateism și inteligență a provocat, bineînțeles, vâlvă. Criticii spun că argumentele sale sunt grosolane și că par a trăda un „sentiment antireligios”.
Lynn spune că declinul respectului față de religie remarcat în ultimul secol în 137 de țări dezvoltate a fost însoțit de o creștere a coeficientului de inteligență.
Un sondaj la care au participat membrii Societății Regale din Marea Britanie a scos la iveală că doar 3,3% dintre aceștia cred în existența lui Dumnezeu, în timp ce 68,5% din populația țării se descrie ca fiind credincioasă.
Un sondaj separat, realizat în anii ’90, a indicat că doar 7% dintre membrii Academiei Naționale de Științe din America sunt credincioși.
