20 septembrie 2025 a devenit o zi de mare sărbătoare pentru toți oamenii de seamă din nordul și sudul Bucovinei care au fost din nou adunați laolaltă prin prezentarea cărții despre faptele și inițiativele bunului meu prieten, profesorul Ioan Ițco, din Câmpulung Moldovenesc, un om cu un suflet cât o țară, cum bine l-a definit cunoscuta jurnalistă Felicia Toma, cea care a realizat lucrarea împreună cu regretatul ei soț, Nicolae Toma. Sala Palatului Național al Românilor din Cernăuți, care, de fiecare dată când am intrat în ea, m-a impresionat prin frumusețea ei aparte care nu este ușor de descris în cuvinte, a devenit neîncăpătoare prin numărul mare de personalități care au venit să-l omagieze pe omul care vreme de jumătate de veac le-a fost nu doar un prieten devotat, ci și un adevărat membru de familie, fiind prezent atât la manifestările culturale, cât și la alte acțiuni care au fost organizate de frații săi din nordul Bucovinei pe care a căutat mereu să-i unească atât cu cuvântul, cât și cu fapte bune puse în slujba comunității românești din această regiune.
Prin tot ce a întreprins în cei peste 50 de ani de prezență activă în nordul Bucovinei, profesorul Ioan Ițco a contribuit la promovarea culturii și păstrarea identității românești în regiune, dar mai ales la realizarea unității spirituale a oamenilor de cultură și de afaceri indiferent de apartenența etnică, contribuind activ la apropierea între români și ucraineni, dovadă atât diplomele oferite de reprezentanți ai autorităților ucrainene chiar pe 31 august a.c., când am fost la Cernăuți pentru a sărbători limba română împreună cu frații noștri din nordul Bucovinei, dar și a frumoaselor cuvinte cu care l-au descris oameni de cultură și de afaceri ucraineni în materialele prinse în lucrarea prezentată.
La fel de reprezentativă pentru aportul avut la prietenia româno-ucraineană este și Galeria Oamenilor de Seamă în care neobositul profesor Ioan Ițco a adunat, cum numai el putea s-o facă, personalități din lumea culturii și a afacerilor, atât români, cât și ucraineni, atât din nordul, cât și din sudul Bucovinei. Oameni care înainte nu s-au cunoscut și nu aveau nimic comun între ei nu numai că au ajuns să se afișeze împreună pe peretele unde au fost postați, dar mulți s-au cunoscut și fizic, realizând legături trainice între ei, iar asta numai datorită acestui om plin de energie care în fiecare zi bate neobosit drumurile patriei fără să-l fi auzit să se plângă vreodată, dornic doar să-și ajute prietenii și să facă noi fapte bune.
Punând pe prim-plan interesele neamului din care face față, profesorul Ioan Ițco a fost la un pas să renunțe sau cel puțin să amâne evenimentul de sâmbătă când a văzut starea deplorabilă în care se află bustul lui Gheorghe Asachi din comuna Hreațca. Prietenul meu, profesorul Ioan Ițco, mi-a destăinuit cu profundă durere indignarea de care a fost cuprins pentru dezinteresul arătat de proprii conaționali acestei mari personalități a poporului român care a venit la viață tocmai în această localitate locuită majoritar de români, pentru care ar trebui să fie o mare onoare să-i păstreze vie memoria, dar și o datorie sfântă dacă țin la identitatea lor națională.
Considerat cel mai erudit român din vremea sa, omul care a pus bazele școlii românești înlocuind școala grecească de până atunci, a scos prima revistă românească („Albina”), a pus bazele teatrului românesc și alte multe și remarcabile realizări pentru care îndrăznesc să-l socotesc drept precursor al marelui geniu al românilor, Mihai Eminescu, al cărui drum l-a pregătit, Gheorghe Asachi ar trebui să fie sărbătorit cum se cuvine de toți românii din nordul Bucovinei, iar ziua sa de naștere (1/12 martie) sau cea când a plecat dintre noi (12/24 noiembrie), de ce nu chiar ambele, să fie declarată/te zi/le aniversară/e a localității unde s-a născut și chiar să fie adresată cerere autorităților din Kiev pentru ca acea localitate să-i poarte numele – sunt convins că cererea lor va fi aprobată dată fiind și prietenia româno-ucraineană care a atins cele mai ridicate cote în contextul războiului nemilos provocat de vecinul de la răsărit. Ca o primă propunere, cei care i-am fost sâmbătă alături profesorului Ioan Ițco, care a constatat starea degradantă în care se află bustul lui Gheorghe Asachi și a luat măsuri să fie remediat, să ne adunăm în preajma bustului în ziua de 12/24 noiembrie pentru un parastas și comemorarea acestei mari personalități a românilor, demn să stea imediat după Mihai Eminescu în Galeria Oamenilor de Seamă din întreaga Bucovină.
Îl felicit pe profesorul Ioan Ițco pentru calitatea evenimentului cultural de sâmbătă și îmi exprim bucuria că am un prieten ca el. Totodată, o spun din toată inima, sunt onorat că mă regăsesc printre filele cărții cu un material pe care l-am scris despre domnia sa, iar după ce a apărut lucrarea, recenzia mea „Un bucovinean dintr-o bucată” a fost publicată în „Zorile Bucovinei” și alte publicații ale comunității românești din nordul Bucovinei.
Redau mai jos privind modul de desfășurare a evenimentului, descris extrem de ingenios de buna noastră prietenă, profesoara Eleonora Schipor din Pătrăuții de Jos, o altă luptătoare neobosită pe tărâmul culturii și spiritualității românești, care în urmă cu câteva zile m-a condus pe mine și pe profesorul Ioan Ițco într-un adevărat pelerinaj în câteva locuri sacre pentru toți românii, muzeul Ilie Motrescu din Crasna, Ilie Popescu din Pătrăuții de Jos și cel organizat de nonogenarul Ionică Semeniuc din Hrușăuții Volocii, care nu ține cont de anii pe care îi poartă în desaga vieții, continuând să caute neobosit cum o făcea și în tinerețe, vestigii ale tradițiilor românești pe care le expune în muzeul său, casa în care locuiește.
(Andrei Breabăn, scriitor și jurnalist)
O ceremonie deosebită în vechea urbe cernăuțeană
Așteptam acest eveniment. De cum a apărut cartea respectivă. E vorba de prezentarea cărții binecunoscutului om, a unei personalități, unui patriot ce face punți de legătură de zeci de ani între cele două țări vecine, între Sudul și Nordul Bucovinei, e vorba de dl Ioan Ițco, din Câmpulung Moldovenesc, România.
Ne-am adunat într-o zi caldă de la finele unei săptămâni, care deși tomnatică, ne bucură încă cu aroma verii, la sediul Societăților românești din vechiul și frumosul oraș Cernăuți. Deși trecem prin mari încercări acum, totuși în ciuda tuturor greutăților, parcă bunul Dumnezeu s-a îndurat de noi și am avut o zi de neuitat.
Am început ziua cu primirea oaspeților în Sediul Societăților românești. O primire deosebită făcută doamnei Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, care ne-a onorat cu prezența sa, primire făcută din inițiativa „vinovatului” acestei ceremonii, mereu neobositului domn Ioan Ițco, dar și a doamnei Felicia Toma. Tot domnia sa a mai dăruit câte o floare, nu una obișnuită, ci o floarea-soarelui fiecărei doamne prezente în sală.
În sala de primire a Societății s-au adunat personalități, dar și oameni simpli, din ambele părți ale Bucovinei: scriitori, jurnaliști, reporteri, profesori, primari, lucrători din sfera culturii, lideri ai Societăților românești, dar și meșteri populari, tineri…
Ceremonia a fost deschisă de jurnalista, redactorul-șef al ziarului online ZORILE BUCOVINEI, dna Felicia Nechita-Toma, care este și autoarea cărții cu titlul „Profesorul Ioan Ițco – un om cu suflet cât o țară”, având mai jos pe copertă ca o remarcă, de fapt, un cert adevăr: „50 de ani suflet în suflet cu frații din Cernăuți – acasă, în <raiul Moldovei>”. Doamna Felicia a vorbit pe scurt despre felul cum a apărut cartea de față, cum s-a muncit la ea. Despre cartea respectivă nu voi vorbi prea mult, deoarece chiar eu personal am făcut nu demult o succintă prezentare atât pe paginile ziarelor tipărite, dar și ale celor online. E salutabilă această idee, care a fost concepută de regretatul ziarist și publicist, fostul redactor-șef al săptămânalului de cândva (acum apare online) „Zorile Bucovinei”, Nicolae Toma. Nu i-a fost hărăzit să o țină în mâini, dar a finalizat cartea inimoasa sa soție, dna Felicia Toma, ajutată și de fiica lor Diana Toma, deoarece sunt o familie de ziariști.
Rând pe rând vorbitorii s-au perindat în fața publicului adunat. Printre ei îi vom menționa pe doamna Consul General al Consulatului de la Cernăuți, Irina Lodana Stănculescu, (domnia sa are și un articol în cartea de față), scriitorul, autorul faimoasei lucrări „Epopeea Ștefaniană”, dl Andrei Breabăn, din Suceava, primarul comunei Ciudei, dl Anatol Pițu, ziarista și publicista Maria Toacă, președinta Societății Doamnelor române, redactorul-șef al ziarului „Gazeta de Herța”, președintele Societății „Mihai Eminescu”, dl Vasile Bâcu, omul de afaceri de la Budeneț, managerul fabricii de apă minerală de aici, dl Dumitru Morhan, subsemnata. Ne-au încântat cu vocile lor deosebite doamnele Maria Dovghei, Victoria Costinean, Carolina Jitaru, Sofia Roșca (dna Sofia i-a dedicat și o poezie), tânăra Daria Crețu.
Un cuvânt aparte merită membrii cenaclului literar „Nicolae Labiș” din Fălticeni, România, printre care îi vom menționa pe dnii Constantin Bulboacă, președintele acestui cenaclu, cât și membrii lui activi: Maria Crețu-Țigănescu, Puiu Crețu, Constantin Befu, Marinel Dănilă. Ei ne-au citit versuri, ne-au dedicat melodii instrumentale, ne-au mulțumit pentru invitație și amabilitate. Un cuvânt aparte merită pictorul Radu Bercea, care ne-a dăruit la câțiva dintre cei prezenți tablourile sale, fiind și un bun prieten al dlui Ioan Ițco. În frumoase haine naționale a venit la noi dna Maria Luța, din România, fermieră, dar și o păstrătoare a tradițiilor populare, a gastronomiei tradiționale. Toți au rostit doar cuvinte de laudă și mulțumire atât neostenitului și mereu neobositului domn Ioan Ițco, cât și doamnei Felicia Toma pentru munca depusă la finalizarea cărții date.
Am păstrat un moment de reculegere în memoria ziaristului și publicistului Nicolae Toma, cel căruia îi aparține ideea tipăririi acestei cărți.
Un mesaj telefonic ne-a transmis dl Leonid Popescu, din Basarabia, chiar în timpul desfășurării manifestării date.
Deși n-a vorbit, din lipsă de timp, ne-a onorat cu prezența sa domnul Dănuț Ursachi, consilier județean și preşedintele Asociației „Pământul Strămoșesc” din Vicovu de Sus. Prezenți au mai fost reporterul și poetul Vitalie Zâgrea, președintele Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, dl Vasile Rauț, cameramanul și blogerul Nicolae Hauca (cel care a filmat ceremonia respectivă), bibliotecara și poeta Rodica Zegrea din Prisăcăreni, secretara Societății regionale „Golgota”, specialist în domeniul culturii, dna Elena Clioț, din Pătrăuții de Jos, activista și publicista, poeta Tatiana Golciuc, prozatorul și activistul de la Budeneț Dorin Misichevici, metodista Institutului de perfecționare a cadrelor didactice a profesorilor de limba română, președinta Asociației ACDERU, profesoara Lilia Govornean, directoarea Muzeului „Mihai Emnescu” din Cernăuți, dna Elena Tărâțeanu, și fiica ei, doamna Cristina Mihăiesi, nonagenarul și mereu neobositul Ionică Semeniuc, din Hrușăuții Volocii, și alții. Îmi cer scuze pentru cei pe care nu i-am numit, dar le mulțumim pentru prezență.
Fiecare a menționat munca și efortul depus de omul, care într-adevăr are sufletul cât o țară, eu aș menționa aici, cu sufletul mereu deschis pentru ambele țări vecine: Ucraina și România, Sudul și Nordul Bucovinei, dar și pentru prietenii din Basarabia, cât și pentru toți doritori, din oricare țară din lume, unde există români, ucraineni și nu numai. O parte dintre aceste impresii sunt menționate pe paginile acestei cărți deosebite, dar ceea ce face de peste cinci decenii, profesorul și mereu promotorul turismului, culturii, civilizației, dar și valorilor spirituale: datini, credință, obiceiuri, port, grai, neostenitul domn Ioan Ițco, merită zeci de cărți. Dar și de acum încolo, se scriu și se vor scrie multe pagini despre acest om deosebit, care are mereu idei și visuri frumoase. El a creat Galeria de portrete a Oamenilor de vază de pe aceste meleaguri, din timpuri străvechi până în ziua de azi, care în permanență se va completa cu noi personalități. Este președintele-fondator al Asociației DACIA STRĂBUNĂ, al revistei cu același titlu, cât și al revistei DULCE BUCOVINĂ. Mai este și autorul unor busturi ale unor personalități de vază, oameni trecuți deja în eternitate. Dar încă câte alte idei și planuri are, pentru întărirea relațiilor de prietenie, pentru colaborarea între oamenii de creație, proprietarii și managerii unor pensiuni, hoteluri, baze turistice, fabrici, mici întreprinderi, dar și primari, consilieri ai localităților noastre. În timpul liber mai pictează și mici tablouri pe care cu generozitatea-i caracteristică le dăruiește celor care apreciază și înțeleg aceste lucruri făcute din suflet pentru suflet.
Vorbitorii s-au referit în spusele lor și la munca și efortul depus de familia ziariștilor Toma, pentru a aduna o parte din materialele și pozele dedicate drumurilor și activității omului ce este mereu prins în vâltoarea și tumultul acestei vieți. Spun o parte, căci despre asemenea oameni se pot scrie și publica în permanență articole în cărți, reviste, ziare.
Însuși dl Ițco, cu energia sa caracteristică, cu umorul și pozitivismul de care dă dovadă în permanență, mereu ne-a ridicat buna dispoziție cu vorbele sale înțelepte și pline de adevăr, cu energia sa, cu cântecele sale, care ar trebui să fie un imbold pentru toți, dar mai ales tinerii de azi.
Am gustat la masa festivă din cozonacii, plăcintele delicioase pregătite de harnica doamnă Maria Luța, din sarmalele aduse de însuși dl Ițco, dar și din apa minerală, dulciurile oferite cu generozitate de managerul fabricii de apă minerală de la Budineț, omul de afaceri Dumitru Morhan, omul care de fapt îi ajută pe toți, susține toate activitățile noastre de suflet, deja de ani de zile.
… Am avut o zi deosebită, o zi încărcată de emoții pozitive. Ca membră-fondatoare a Asociației DACIA STRĂBUNĂ, ca bucovineancă și publicistă, aș vrea să le mulțumesc tuturor celor prezenți pentru însăși prezența lor, pentru faptul că au găsit timp și bunăvoință, au hotărât să facă dintr-o zi de lucru o zi de sărbătoare. O sărbătoare a sufletului nostru. Iar în situația în care ne aflăm acum, avem mare nevoie de asemenea sărbători, care ne îmbogățesc moral și spiritual. Unii, din anumite motive, nu au putut fi prezenți, dar ne-au transmis mesajele lor de susținere și încurajare, au fost cu gândul la noi.
Să dea bunul Dumnezeu să avem parte de cât mai multe asemenea momente, asemenea zile, asemenea oameni și evenimente de care am avut parte în această zi de sâmbătă, în vechiul și mereu apropiatul nostru oraș Cernăuți, capitala Bucovinei noastre dragi.
(Eleonora SCHIPOR, profesoară, scriitoare, vicepreședinta Asociației „Dacia Străbună”, vicepreședinta Societății regionale Golgota, membră a redacției revistei „Dacia Străbună”)
