Vestea bună: „Parlamentarii au aprobat o lege prin care colaboratorii serviciilor secrete în timpul comunismului să fie înlăturați din funcțiile publice. Legea se va aplica în cazul oficialităților, șefilor de companii, profesorilor și jurnaliștilor. Legea poate duce la demiterea a sute de mii de persoane. Numele lor vor fi publicate pe internet.” Sună excelent! În sfârșit, se va face dreptate și victimelor comunismului, oamenilor care au fost distruși de turnătoriile celor din jur. Iar această prevedere, cu demiterea, se aplică, în fine, și profesorilor, și jurnaliștilor. Ai turnat? Afară de la catedră! Ți-ai dat în gât colegul? Valea din redacție! Nu, nu e o păcăleală, legea a fost aprobată și se va aplica în curând. Numai că aici intervine vestea proastă: chestia asta se va întâmpla în Polonia. Acolo vor fi trași la răspundere toți turnătorii, fără ca fiecare caz în parte să se mai moșmondească prin tot felul de dezbateri referitoare la cât de mult din informații au tentă de poliție politică etc. La grămadă au turnat, la grămadă vor fi dați afară. E o soluție dură, fără anestezic. Cu toate că, și acolo, în Polonia, unii au turnat din greu și alții, probabil, s-au ferit „să facă rău”. Informațiile unora au mutilat destine, în vreme ce ale altora, probabil, nu au declanșat tragedii.
Recenta demascare a lui Carol Sebastian, în Cotidianul, ca fost informator al Securității a relansat discuțiile despre nuanțe. Adică, pot fi puși, pe același plan, Carol Sebastian și Sorin Roșca Stănescu? Delațiunea referitoare la Andrei Bodiu, un coleg de cameră și de facultate, în cazul primului, și șirul de ticăloșii ordinare ale celui de-al doilea sunt comparabile? Unul a devenit ziarist combativ, luptător contra rămășițelor dictaturii și contra influențelor fostei Securității, celălalt s-a îmbogățit din senin, aproape, conducând un ziar prin care și-a rezolvat tot felul de afaceri, folosindu-și poziția publică pentru a amenința ici și a lăuda colo. Primul, după ce a fost demascat și și-a recunoscut vina, a părăsit poziția de realizator de televiziune tocmai pentru că i s-a părut normal să plătească pentru păcatele tinereții. Celălalt, după ce a fost dat afară de unde lucra, când s-a confirmat bănuiala că e securist (era la România liberă, atunci), s-a cățărat din nou în fotoliul de director de ziar și ne dă lecții de moralitate. Ca unul care-i cunoaște pe amândoi, vă spun că pe Carol Sebastian îl iert și-l consider o victimă a propriei sale slăbiciuni, în vreme ce pe Sorin Roșca Stănescu îl voi socoti un gunoi uman. Cu primul mă pot întâlni, cu cel de-al doilea mă feresc să o fac. De unul mi-e milă, de altul mi-e scârbă.
Vestea bună e și vestea proastă: Dacă am trăi în Polonia, amândoi, însă, ar plăti la fel.
