O vedetă de interes național?

Știm că presa din România umblă cu budigăii în vine, că își dă chiloții jos prin parcările cu tiriști și tiriste din așa-zisă lume mondenă, dar nu mi-am imaginat că aventurile lui Borcea cu diferite dudui se pot transforma în motiv de frământare națională. Când primele zvonuri despre însămânțările executate de Borcea în permisie au început să adie în presa tabloidizată, am crezut că totul va rămâne în țarcul mondenului și că jurnalele de știri autopretinse respectabile își vor vedea de informațiile mai puțin despuiate. Dar, spre deziluzia mea, m-am înșelat. La început a fost un zâmbet. Și telespectatorului i-a plăcut. Mai vede omul o rotunjime de Pelinel, o furie de madam Borcea în varianta oficială, o bârfuliță reîncălzită. Mă rog, e firesc, nu toată lumea stă cu “Critica rațiunii pure” în mâini. Apoi, cățeii din televiziuni s-au apucat și ei să tragă de nădragii acestei povești, iar ca să fie penibilul rostogolit la rang de artă, escapadele lui Borcea, soldate cu urmași, au devenit teme de analiză. S-au dat telefoane în direct, s-au pus întrebări tâmpite, s-au mobilizat psihologii de cartier, totul pentru ca el, telespectatorul, să simtă aerul din miezul acestei probleme. Behăitului metafizic al lui nea Jiji i s-a opus sudalmei soției rănite-n orgoliul de divă imbatabilă, iar măștile de analist serios au prins a se topi în atmosfera încinsă a dezbaterilor: o fi fost mădularul lui Borcea direct implicat, o fi fost însămânțare artificială, o fi o aventură, o fi dragoste cu năbădăi?
Actualitatea și problemele acestei nații au pălit odată cu publicitatea despre acest individ despre care, până acum, știam că a făcut afaceri necurate în fotbal și pentru aceasta a ajuns după gratii. Dar de acolo și până a deveni o “personalitate” de interes național cred că este o cale inimaginabil de lungă și, mai ales, de neînțeles.
El s-a remarcat – dacă acesta este un motiv de publicitate – prin faptul că și-a schimbat amantele și soțiile precum un geambaș caii, iar pe deasupra a lăsat în urmă mai mulți copii care, judecând la rece lucrurile, sunt, în prezent, fără tată. Deci Borcea este un individ atipic pentru că nu se potrivește cu majoritatea populației care ori este săracă, ori se mulțumește cu puținul de care beneficiază, ori, foarte puțini, se mai bucură de ceea ce le oferă viață. El este milionar, este peste condiția materială a celor mai mulți dintre noi și, pe deasupra, ne sfidează pur și simplu. De aceea, spun, nu merită nici măcar un semn tipografic, un sunet pe radio sau vreo imagine tv care să-i proslăvească “personalitatea”; pentru că el nu este o personalitate, ci este un individ aparte, un avorton al societății care, în nici un caz, nu trebuie să ne fie prezentat ca o… vedetă de interes național!