Cercetătorii americani au descoperit o variație genetică care protejează organismul contra alcoolismului, deschizând astfel drumul către punerea la punct a unor tratamente preventive, potrivit unui studiu publicat în revista Alcoholism: Clinical and Experimental Research, informează AFP.
Această variație a genei CYP2E1 este asociată cu reacția organismului față de alcool. Pentru 20% dintre persoanele care prezintă această caracteristică genetică, câteva pahare de alcool sunt suficiente pentru ca ele să se simtă mai „amețite” comparativ cu restul populației.
Studiile precedente au relevat faptul că indivizii care au reacții puternice după ce consumă cantități mici de alcool prezintă un risc mai mic de a deveni alcoolici, însă originea genetică a acestei reacții nu a fost clarificată.
„Am descoperit o genă care protejează contra alcoolismului și care, în afara acestui aspect, are un efect foarte puternic”, a declarat medicul Kirk Wilhelmsen, profesor de genetică la Universitatea Carolina de Nord, coordonatorul acestui studiu.
„Însă, alcoolismul este o maladie foarte complexă și există un număr mare de motive complicate care îi fac pe oameni să bea alcool, iar efectele acestei variații genetice ar putea fi doar unul dintre aceste motive”, a adăugat cercetătorul american.
Pentru a putea să identifice caracteristicile genetice ale alcoolismului, cercetătorii au recrutat câteva sute de perechi de frați/surori, de vârstă adultă, care aveau cel puțin un părinte alcoolic.
Participanții la acest studiu au consumat mai întâi un amestec de votcă și suc – echivalentul a trei pahare de alcool. Apoi, ei răspuns unor întrebări, puse la intervale regulate, pentru a se determina efectele alcoolului. Printre altele, voluntarii au indicat cercetătorilor dacă se simțeau amețiți și dacă simțeau nevoia de a dormi.
Ulterior, oamenii de știință au determinat regiunea din creier în care acționează genele care par să influențeze maniera în care voluntarii resimțeau efectele alcoolului.
Gena CYP2E1 îi intrigă de mult timp pe cercetători, deoarece ea stimulează sinteza unei enzime ce metabolizează alcoolul.
Cea mai mare parte din cantitatea de alcool consumată este în realitate metabolizată de o altă enzimă – dehidrogenaza -, activă la nivelul ficatului.
Însă gena CYP2E1 acționează într-un mod diferit, nu la nivelul ficatului, ci la nivelul creierului, controlând toate acele mici molecule (radicali liberi) care pot avea efecte nefaste asupra unor structuri sensibile, cum este cazul celulelor cerebrale.
