O uitarăm pe Azarenka

Prinși cu palpitațiile cardio provocate de Simona Halep în meciurile jucate, dar și în legătură cu cele nejucate (fiindcă mai mereu ne rugăm să nu dea peste alde Serena ori Șarapova), am uitat că printre cele pe care în principiu Halep nu are cum să le bată se afla și domnișoara Azarenka, fiara aia din Belarus, pe care numai o accidentare de durată a scos-o din rândul primelor jucătoare ale lumii. De fapt, o bună bucată a fost chiar prima, iar asta pe bune, pe meciuri câștigate, nu prin pus lumânări întru accidentarea sau neprezentarea adversarelor presupus periculoase… Ați prins, cred, ideea: pe Simona Halep o iau durerile de toate alea numai după ce câștigă vreun turneu, și întotdeauna înaintea celui care urmează, dacă la acesta își anunță prezența Serena și Șarapova. Sau măcar una din ele. Excepție fac, desigur, cele la care nu are cum să nu se prezinte, în moț cu cele de Grand Șlam. Revin la Azarenka, pe care am revăzut-o alaltăieri, la Doha, după multă vreme. Joacă exact ca în zilele ei bune și cred că foarte curând podiumul clasamentului mondial o va include și pe ea, Simonei rămânându-i eventual locul 4, pentru care însă cam are de luptat, nu de fentat. Nici nu știu cum e mai bine sau mai corect: să fie Simona chiar atât de fragilă și într-adevăr să aibă din când în când probleme medicale reale ori să fie doar șmecheră, evitând, cum spuneam, turneele unde ar putea pierde și puncte, și imagine? Nu e aceeași situație ca la băieți, unde Nadal, poate jucătorul cu cele mai multe accidentări din întreaga istorie a tenisului, dispare tot câte 3-4 luni sau mai mult, însă când revine face prăpăd. Prin comparație, Federer chiar nu-mi amintesc să fi fost vreodată accidentat. Și nici n-are cum, din moment ce el joacă din pură plăcere, cu o relaxare pe care n-am mai văzut-o la nimeni, nici la băieți, nici la fete, și în nici un caz la Nadal sau Halep, care parcă joacă sub amenințarea cu moartea. De fapt, din întreg tenisul mondial, numai Monfils e la fel de relaxat și de spectaculos. Iar la femei, chiar nu-mi amintesc de vreuna relaxată. Dacă percep prezența pe teren ca pe o pedeapsă, atunci da, înțeleg și de ce Halep se „accidentează” atât de des.