Sunt sigur că știți, încerc doar să vă reamintesc că, începând din toamna trecută, 35 de parlamentari români de toate culorile politice iau loc în Parlamentul European. Cu drept de observatori. La fel ca ei, fac și colegii bulgari. Este acesta un plus de experiență practică pe care Uniunea îl oferă aspiranților la statutul de membru cu drepturi depline. Este însă și un test. Ce vor învăța parlamentarii noștri și cum anume se vor comporta.
Cum se comportă acum știm prea bine. Surprinși de nenumărate ori de obiectivul camerei de luat vederi dormind, căscând, scobindu-se în nas sau căutând cu degetele răsfirate turul pantalonilor, mestecând hulpavi salamul din servieta diplomat sau scărpinând urechea cu unghia netăiată de la degetul mic cu ghiul al mâinii stângi, bună parte dintre cei trimiși în Parlament de prostia omenească sau de încrederea nețărmurită în mai bine au găsit totdeauna explicații la ce-am văzut. Și, mai trist chiar – trist pentru această națiune, din care ei par să se excludă – mitocanii care au imunitate parlamentară au găsit și mijloace cu care să evite ochiul curios al camerei TV. Să nu vă gândiți cumva că au apelat la cursuri de bună purtare. Sau că au citit cărți de bune maniere. Nu, au găsit tot soluții anapoda, așa cum este și întregul lor comportament: interzic accesul presei, vor televiziune proprie care să le transpună pe sticlă imaginile coafate, neagă cu îndârjire gesturile evidente, tratează alegătorii ca pe o mare masă de proști.
Dar să mă întorc de unde am plecat: știm așadar cu ce se ocupă parlamentarul nostru, în timpul său de lucru. Știm, cum spuneam, și că 35 dintre aleși fac umbră locului pe la Parlamentul European. Important este să nu facă umbră degeaba. Să prindă din mers lucrurile bune și să se ferească de obiceiurile proaste care își găsesc locul până și la Strasbourg. Să încerce să se lepede de birocrație, de lene, de corupție. De trafic de influență, de nepotism, de promovarea non-valorilor. Măcar în parte.
Mai îngrijorat sunt însă de cutume. Dacă s-or duce să doarmă și acolo. Dar să acolo semnează doar de prezență și apoi dau fuga în bazare, trimiși de neveste sau copii cu liste de cumpărături din care sigur nu lipsesc parfurmurile, ciocolata de casă, brânza cu mucegai, sticla de băutură “de lux” și jocul cu Star Wars, ultima ediție, pentru ăla micu’? Mi-e teamă să nu îngroașe și ai noștri – deși observatori încă – rândurile leneșilor autohtoni. La Strasbourg s-au strâns destui.
Știți anecdota: “câți parlamentari lucrează în Parlamentul european? Cam o treime din ei”. Tare m-aș bucura ca observatorii români să-și facă loc în această treime și nu în celelalte două.
De Daniel Apostol, Editor Executiv InvestRomania
