Discursul lui Traian Băsescu la întâlnirea anuală cu diplomații români a cuprins, cum era și de așteptat, și exprimarea poziției față de procesele și evenimentele care au loc pe glob.
Un șef de stat, fie el și Traian Băsescu, nu purcede la astfel de gesturi în ipostază de analist politic.
Pentru analistul politic, avansarea unui punct de vedere asupra unor realități de glob poate fi un fericit prilej de a trece drept interesant.
Un șef de stat nu-și poate permite această plăcere.
Pentru un șef de stat, avansarea unui punct de vedere constituie temeiul pentru continuarea sau schimbarea poziției noastre într-o chestiune de interes mondial.
Din acest punct de vedere, se înțelege că am rămas mai mult decât surprins luând cunoștință de viziunea lui Traian Băsescu asupra situației din Irak.
Nu în treacăt, ci ținând să accentueze că asta trebuie să fie analiza pe care urmează s-o ia în calcul, în activitatea lor, diplomații noștri, domnul președinte a spus:
„Domnilor ambasadori, trebuie să clarificăm foarte bine și între noi, dar și pentru români, ce se întâmplă în Irak. În Irak nu se mai află forța multinațională față în față cu armata irakiană. Armata irakiană este parte a obiectivelor forței multinaționale. Din păcate, acolo se desfășoară – și eu o spun cu toată responsabilitatea – un război civil în care forțe militare regulate sunt prinse ca într-o capcană, deși nu ei sunt în momentul de față militarii forței naționale, nu ei sunt inamicul beligeranților. Războiul civil între sunniți și șiiți este cel care generează cea mai mare parte a victimelor, trupele regulate ale forței multinaționale fiind accidental implicate în acte de ostilitate.”
O teză surprinzătoare, șocantă chiar dacă ne gândim că atât americanii, cît și guvernul irakian, resping teza unui război civil pe teritoriul stăpânit până nu demult de Saddam Hussein.
Atât americanii, cît și oficialii irakieni apreciază că în Irak se desfășoară unul dintre fronturile luptei mondiale împotriva terorismului. În acest context, armata americană își justifică prezența, dar mai ales operațiunile militare ca fiind un ajutor dat guvernului irakian să lichideze focarul terorist.
Viziunea lui Traian Băsescu surprinde nu numai prin deosebirea fundamentală de viziunea SUA, dar și prin consecințele sale concrete. Consecințe pe care Traian Băsescu n-a ezitat să le expună public:
„Din acest punct de vedere, cred că statele furnizoare ale forței multinaționale trebuie să treacă pe un nou palier și problema irakiană trebuie dusă din nou în Consiliul de Securitate, de data aceasta, subiectul fiind războiul civil dintre sunniți și șiiți, modul cum acest război este alimentat de vecini ai Irakului și poate să demarăm procesul unei rezoluții care să constate starea de fapt, iar forțele multinaționale să devină eventual forțe de interpunere sau forțe de menținere a păcii, intrând într-un regim, de data aceasta, sub mandat al ONU. Sigur, este un obiectiv de politică externă pe care ni-l propunem făcând analiza realităților din Irak, și ambasadorii din statele membre NATO, dar și din statele Uniunii Europene sunt rugați ca în orice ocazii să transmită acest mesaj al diplomației românești, nevoia de reanalizare a situației din Irak, constatarea și recunoașterea realității de facto, realității unui război civil între segmente irakiene – sunniți, șiiți – și poate sugestia de lansare a unui proces de rediscutare a situației din Irak în Consiliul de Securitate, pornind de la noile realități. Practic, forța multinațională nu se mai confruntă cu nimeni acolo și trebuie să-și asume prin mandat internațional responsabilitatea de menținere a păcii. Este o analiză a noastră, sperăm să fie însușită și de alte capitale”.
Domnul președinte n-a vorbit, așadar, ca să se afle în treabă. A trasat diplomaților noștri sarcina de a transmite tuturor cancelariilor lumii acest mesaj.
Prima tentație a analistului ar fi de a considera că Traian Băsescu a luat-o razna prin insistența pe un punct de vedere în divorț fățiș, spectaculos, cu poziția Casei Albe.
A ținut Traian Băsescu să fie interesant cu orice preț?
Fiind vorba de Marele Licurici, e greu de crezut că domnul președinte și-ar putea permite să fie interesant riscând să producă mari supărări la Casa Albă.
Nu ne rămâne, așadar, decât să avansăm ipoteza unei înțelegeri prealabile cu Administrația americană.
Fiind siguri că dedesubturile acestei intervenții se vor dezvălui în perioada următoare.
