O teribilă boală a trecutului, poliomielita, amenință Europa. „România, grad mare de risc”, anunță experții

Pentru mulți europeni, poliomielita este un dușman din vremuri mult trecute. Acum, pentru prima dată în mulți ani, există un risc real ca această cumplită boală paralitică să revină pe continent. Poliovirusul a reapărut pe flancul de sud-est al Europei — în Israel și Siria — motiv pentru care specialiștii în sănătate publică se tem că boala ar putea fi importată și ar putea reapărea în Europa.
Organizația Mondială a Sănătății a declarat în 2002 că regiunea europeană, ce cuprinde 53 de țări (din Portugalia până în Rusia), este liberă de poliomielită. De atunci, multe țări au lăsat garda jos. Sistemele de supraveghere sunt de multe ori incomplete și de o calitate proastă, iar rata suboptimă a vaccinărilor face ca multe țări să fie susceptibile la epidemii ce pot izbucni de la un caz importat.
Situația este „un semnal de alarmă”, afirmă Marc Sprenger, directorul European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) din Stockholm. Date fiind slăbiciunile din sistemul de apărareeuropean anti-poliomielită, volumul uriaș de călătorii între Europa și Israel și milioanele de refugiați care părăsesc Siria, ECDC crede că există un risc real de apariție a unei epidemii în Uniunea Europeană. Statele membre privesc „extrem de serios” riscul importării acestei boli, subliniază Sprenger.
Efortul de a eradica poliomielita a făcut pași uriași de la lansarea, în 1988, a Global Polio Eradication Initiative. Atunci, 350.000 de copii erau paralizați anual în 125 de țări. În ultimii 25 de ani, numărul cazurilor a fost redus cu mai mult de 99%, astfel că anul acesta s-au mai înregistrat doar 223 de cazuri. Poliomielita este endemică acum în doar trei țări: Afghanistan, Nigeria și Pakistan. Totuși, încă mai au loc cazuri importate sporadice, mai ales în Africa, o epidemie făcând 174 de victime anul acesta în Somalia.
„Toată lumea a trecut la modul de reacție contra epidemiilor”
Ultima amenințare a ieșit la iveală pe 19 octombrie, când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a raportat un grup de cazuri de paralizie acută flască – un simptom clasic al poliomielitei – în Deir-ez-Zor, o regiune supusă conflictului situată în estul Siriei. Autoritățile naționale au confirmat 2 cazuri de poliomielită, iar pe 29 octombrie Organizația Mondială a Sănătății a confirmat 10 cazuri. „Toată lumea a trecut la modul de reacție contra epidemiilor”, a anunțat Oliver Rosenbauer, purtător de cuvânt al Global Polio Eradication Initiative din cadrul OMS.
Cazurile se datorează, cel mai probabil, reducerii masive a nivelului de imunizare a copiilor din Siria din cauza războiului aflat în desfășurare. Deoarece de regulă tind să existe 200 de cazuri non-paralitice pentru fiecare caz paralitic, grupul descoperit „este cel mai probabil doar vârful aisbergului”, afirmă Sprenger. Rosenbauer afirmă că există un risc major ca boala să devină endemică în Siria.
Israelul se confruntă cu o situație diferită, dar îngrijorătoare la rândul său. Nivelul imunizării copiilor este ridicat, însă anul acesta a fost descoperit poliovirusul în apa uzată din mai multe orașe din sudul Israelului. Virusul a fost detectat totodată pe Malul de Vest și în Gaza. ECDC și OMS estimează un risc mare de răspândire internațională a poliovirusului din Israel, dată fiind circulația prelungită a virusului într-o zonă mare.
Israelul a identificat până acum 42 de persoane care răspândesc poliovirusul prin fecale. Niciuna dintre acestea nu prezenta simptomele paraliziei și toate au fost vaccinate cu vaccin polio inactivat (VPI), ce este folosit în imunizările de rutină și care protejează de toate tulpinile. Acest caz reprezintă prima dată când poliovirusul a fost descoperit fără cazuri clinice. Majoritatea țărilor din UE folosesc VPI, iar dacă vor fi expuse la polio importat aceste țări s-ar putea confrunta la rândul lor cu răspândirea silențioasă a virusului în mediu, ceea ce ar pune sub amenințare populațiile nevaccinate, mai ales bebelușii. VPI oferă un grad mare de protecție individuală, dar oferă o imunitate intestinală redusă, ceea ce înseamnă că persoanele vaccinate ar putea răspândi virusul prin fecale. O alternativă o reprezintă vaccinul polio oral (VPO), o formă slăbită a virusului viu ce oferă protecție intestinală puternică și care previne răspândirea virusului prin fecale. VPO este folosit pentru vaccinări de masă și pentru controlarea epidemiilor pentru că este eficient, ieftin și ușor de administrat. Totuși, în cazuri rare, VPO poate provoca poliomielită, motiv pentru care țările fără poliomielită preferă să folosească VPI, care nu prezintă acest risc.
Pentru a opri transmiterea „tăcută” a virusului, Israelul a vaccinat VPO peste 890.000 de copii din luna august până acum, iar Siria a început să administreze VPO la 2,4 milioane de copii. Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF plănuiesc o campanie de vaccinare în toate țările învecinate. Apariția poliomielitei „va avea implicații dincolo de Siria”, afirmă Rosenbauer.
Sistemele eficiente de monitorizare a apelor uzate din Israel au permis detectarea virusului înainte să apară vreun caz clinic, însă în Europa puține țări monitorizează apa de canal. De asemenea, mecanismele de detectare a cazurilor de paralizie acută flască sunt ineficiente. De aceea, Sprenger afirmă că există un risc real ca mai multe cazuri importate să nu fie detectate și să se răspândească înainte să provoace epidemii. Europenii care sunt vaccinați ar fi protejați, însă în multe țări, precum România, Ucraina și chiar unele țări mai bogate, rata vaccinării polio este suboptimă. Se estimează că până la 12 milioane de copii din țările UE nu sunt vaccinați împotriva polio.
„Trebuie să îmbunătățim supravegherea mediului și să nu așteptăm până avem un caz clinic de poliomielită”, concluzionează Sprenger.
Descopera.ro – Surse: Nature, Cantacuzino, Raport OMS [PDF]