Soluția Curții Constituționale (decizia 369 / 2008, doritorii de amănunte o pot găsi pe site-ul Curtii) a fost de a cere schimbarea legii, astfel încât părinții naturali să își poată exprima părerea pe toată durata procesului. Curtea spune că astfel se respectă Convenția europeană în materie de adopții. Decizia este discutabilă și din acest punct de vedere: Convenția impune niște standarde pentru protecția copilul, iar un stat membru poate să depășească litera Convenției dacă o face spre o și mai bună protecție a copilului (deci în chiar spiritul Convenției). Ceea ce România chiar făcuse. Curtea Constituțională putea să aducă această justificare inteligentă. A preferat o transpunere oarbă a Convenției și a cerut schimbarea legii. Schimbare care îi face dreptate domnului B., dar în același timp schimbă regulile jocului pentru toate cazurile. Părinții naturali află acum cine sunt adoptatorii, îi pot șicana pe toată perioada procesului (care durează mult), se pot răzgândi și răz-răzgîndi (dacă sunt plătiți bine). Iar după adopție, pot în continuare să bântuie viata copilului după bunul plac. Într-o țară în care până acum câțiva ani se vindeau copii pur și simplu ca la piață, mi se pare că decizia Curții este crudă și stupidă.
Exista o soluție alternativă care să îl ajute și pe domnul B. și să nu strice întreaga procedură? Curtea ar fi putut cere modificarea legii astfel încât regula să fie acordarea consimțământului la începutul procedurii, dar instanța judecătorească să aibă posibilitatea, ca excepție, de a implica un părinte natural ulterior, doar dacă acesta face dovada că la începutul procesului nu a fost în mod obiectiv capabil să își acorde consimțământul. Judecătorul ar fi putut să decidă dacă într-adevăr a fost ceva obiectiv sau părintele natural doar vrea să stoarcă niște bani de la adoptatori. Astfel, cazul domnului B. ar fi fost luat în considerare. În loc să lăsăm judecata să acționeze de la caz la caz pentru binele fiecărui copil, Curtea Constituțională a intrat cu picioarele în materie și a deschis o nouă piață a șantajelor pentru părinții care își abandonează copiii și redevin interesați când pot face ceva bani de pe urma lor.
