O taxă fiscală, numai pentru barosani



Mi-ar plăcea să lucrez în Ministerul Finanțelor și cred că m-aș face în scurt timp foarte util. Aș aduce, în mod sigur, un plus de creativitate acestei rezervații pragmatice, scoțând fiscalitatea română de sub semnul degradant al lipsei de inventivitate.
Pentru atragerea unor venituri suplimentare la buget, aș lucra, de pildă, la proiectul unui impozit de-un cert impact popular. Mă refer la T.A.A. (Taxa pe Amantă Adăugată), pe care ar urma s-o achite bărbații țării noastre, în principal bărbații de lux – politicieni, biznismeni, sportsmeni și alte vipuri. Concret, cei care dețin și întrebuințează una sau mai multe amante – în plus față de cea știută, înmatriculată semioficial – vor achita la bugetul țării un impozit corespunzător. Bineînțeles, nivelul taxei pe amanta adăugată va fi diferențiat în funcție de capacitatea cilindrică a amantei, în funcție de anul ei de fabricației, dar și în funcție de culoare ori de cât de decapotabilă este. Se mai înțelege că modelele de amante oxigenate sau roșcate-metalizate vor fi considerate de lux și, prin urmare, vor fi taxate suplimentar.
Cel care este deținătorul unui parc de amante să plătească mai mult, cum e și normal într-un stat cu o fiscalitate sănătoasă! Nu se poate ca evazioniști stricați precum Dan Chișu, Petrache Imre, Mutu, Vosganian sau Old Țiriac să-și piloteze tipesele pe asfaltul statului, iar statul să asiste tâmp la înlănțuirile lor, mulțumindu-se cu statutul ușor degradant de voyeur.
Desigur, ar mai fi în lucru și varianta de plată a Taxei pe Nevasta Adăugată (TNA), pentru că e intolerabil ca unul ca Tăriceanu sau Cataramă, ajunși la „n”-a consoartă, să se bucure de aceeași fiscalitate ca badea Gheorghe, care a îmbătrânit lângă țața Aneta, deși în sat mai avea și alte tentații.
Se înțelege că și femeile mai performante vor trebui să achite statului T.A.A., care în acest caz va deveni Taxa pe Amant Adăugat. Pentru că sunt un gentleman fiscal, nu voi propune ca personalități precum missurile Gyorffy, Păsărin sau Nicoleta Luciu să-și plătească și dările cuvenite pentru anii precedenți, fiindcă asta ar însemna ca săracele să intre în imposibilitate de plată și să le fie arborat steagul negru al falimentului.