Una din țările în care nu aș călători nici să mă pici cu ceară este Ucraina. O țară înapoiată, dar înapoiată rău de tot, dominată de personalități cu maniere mafiote ca Rinat Ahmetov, la a cărui echipă de fotbal slugărește pe saci de bani Mircea Lucescu al nostru. O țară – oricât de incredibil ar suna ceea ce urmează – cu șosele mult mai catastrofice ca în România. O țară unde salariile se plăteau, până acuma câțiva ani în… sticle pline cu votcă. Nu putem deduce de aici decât că votca a fost și rămâne moneda oficială a Ucrainei.
Devenită celebră mai cu seamă prin cantitățile astronomice de prostituate oferite la export – aici româncele trebuie să se încline sportiv și să se declare învinse, în spiritul fair-play-ului – țara răsăriteană și-a câștigat în urmă cu câțiva ani un capital important de simpatie mondială. Atunci a avut loc așa-zisa „Revoluție portocalie”, avându-l în frunte pe Iușcenko, cel umplut de bube pe față printr-un zvon de otrăvire. Dar curând și revoluția asta s-a fâsâit de tot, Iușcenko dovedindu-se la fel de plin de bube morale ca orice lider european din est, scăpat deodată de la un trai modest la oalele cu aur.
În mod cu totul inexplicabil, forul central al fotbalului european a decis ca jumătate din campionatul continental să se desfășoare în Ucraina, cealaltă jumătate revenind Poloniei. În așteptarea acestui eveniment, țara își urmează cursul firesc, cu Timoșceanka aia ținută – se zice că abuziv – în pârnaie și cu atentate ușoare ca un șpriț de vară, menite să le ureze „bun venit” milioanelor de suporteri din țările Europei.
Ultima ispravă, vine de săptămâna trecută din parlamentul ucrainean. Acolo, cefele groase de la Putere s-au luat la bătaie cu cefele groase ale Opoziției. La atâta le duce capul pe cefele groase alese democratic de un popor tâmpit de lipsuri. Dar gândiți-vă cam ce legi pot ieși din capetele legate de corp prin intermedierea acelor cefe groase.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
