Acum o sută de ani, Armata Română pierdea 1.200 de oameni în încercarea de a recuceri vârful Cireșoaia, lângă Târgu Ocna, în județul Bacău, în perioada luptelor crâncene duse în vara anului 1917 de soldații români, în acele luni de coșmar în care s-a jucat soarta României sau mai corect a ceea ce mai rămăsese din ea. Printre cei care au murit, chiar în prima zi a asaltului, se numără scriitorul și publicistul Ion Grămadă, din satul Zaharești, comuna Stroiești, cel care s-a înrolat ca voluntar în Armata Română și a cerut să lupte în linia I. Ion Grămadă a devenit după război unul dintre eroii simbol ai armatei române, însă peste memoria acestuia s-au adunat apoi zeci de ani de liniște, în perioada comunistă în care „eroi” erau alții. Memoria eroului Ion Grămadă a fost readusă cât de cât în actualitate în ultimii ani, însă mulți suceveni nu au habar cine a fost acesta.
Cine a fost și cum a murit eroul Ion Grămadă
Duminică, 27 august 2017, se împlinesc fix o sută de ani de la ziua în care Ion Grămadă murea străpuns de gloanțe la Cireșoaia. Avea 31 de ani când a murit. Tânărul erou se născuse în 1886, la Zaharești, a urmat Universitatea din Cernăuți și s-a transferat apoi la Universitatea din Viena, unde a devenit doctor în litere cu o teză despre participarea românilor la Asediul Vienei. În calitate de publicist, a înființat, printre altele, în anul 1907, la Cernăuți, gazeta Deșteptarea. A scris mult despre soarta Bucovinei, cu accent pe drepturile românilor. Pe acest fond, a fugit practic în România și s-a înrolat ca voluntar în Armata Română în octombrie 1916, fiind repartizat la Școala Militară din Botoșani.
La finele lunii august a anului 1917, în plină campanie a Armatei Române de recucerire a teritoriilor pierdute în 1916, a fost repartizat la comanda unui pluton de vânători de munte.
În acea perioadă înălțimile din zona Târgu Ocna-Onești erau ocupate de armata austro-ungară, iar generalul Alexandru Averescu a considerat că punctul slab al Armatei 1 austro-ungare era la Cireșoaia. Pentru soldații români, această bătălie a fost una de coșmar. Inamicul era sus, pe vârf, iar ei trebuiau să-l atace și să recucerească înălțimile.
În prima zi de asalt, pe 27 august, în timpul unui contraatac, Grămadă, din postura de comandant de pluton, a fost străfulgerat de gloanțe în abdomen și a murit. „Sergent Donose, ia comanda plutonului și du-l înainte, tot înainte!”, ar fi fost ultimele sale cuvinte.
Îngropat de camarazi într-o poiană din apropiere, Ion Grămadă a fost deshumat și adus în Cimitirul Pacea din Suceava în anul 1926, unde se află și astăzi rămășițele sale.
Ceremonial militar și religios, la Cimitirul Pacea
Pe 27 august, la fix o sută de ani de la ziua în care a murit pentru țară, Ion Grămadă va fi comemorat atât la Cimitirul Pacea din municipiul Suceava, cât și la Stroiești, în localitatea natală.
Cel mai de amploare va fi ceremonialul militar și religios de comemorare a eroului bucovinean Ion Grămadă de la Cimitirul Pacea.
Duminică, începând cu ora 11.30, în organizarea Primăriei municipiului Suceava și a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala Suceava, la mormântul eroului se va intona Imnul Național, se va prezenta semnificația evenimentului, va fi dezvelită o placă comemorativă, va fi oficiat serviciul religios, se vor depune coroane și jerbe de flori, după care va urma un ceremonial militar. Ceremonia militară va fi asigurată de Garnizoana Suceava, în colaborare cu Inspectoratul de Jandarmi Județean Suceava, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Suceava și Fanfara Primăriei municipiului Suceava.
Slujbă de pomenire și la monumentul de la Stroiești, de la marginea DN 17
O slujbă de pomenire va avea loc, tot duminică, și la monumentul cu bustul eroului Ion Grămadă de la marginea DN 17, în dreptul localității Stroiești. În fiecare an au loc slujbe de pomenire la acest monument, unul pe care mulți suceveni îl văd în drumul lor de pe DN 17, spre Ardeal, dar despre a cărui semnificație puțini știu.
Numele lui Ion Grămadă mai apare la o stradă din centrul Sucevei – Aleea Ion Grămadă, unde este acum Casa Prieteniei. De asemenea, și o stradă importantă din Moara poartă numele lui Ion Grămadă.
Împlinirea a o sută de ani de la moartea lui Ion Grămadă și a camarazilor săi, în bătălia de la Cireșoaia, ar trebui să fie, poate, un moment peste care să nu trecem total indiferenți.
„Sper că în lupta ce mă așteaptă îmi va ajuta Dumnezeu să îndeplinesc o faptă, care să mă treacă la nemurire”
Cu câteva zile înainte de a muri, Ion Grămadă i-a trimis o scrisoare „d-nei Constantinescu”, în care și-a analizat viața și și-a expus trăirile, dar mai ales a scris despre dorința de a-și lega numele de o faptă nepieritoare.
„Onorată Doamnă,
Nu vă mai trimit scrisori prin soldați. S-a terminat cu delegațiile căci pe front, unde mă aflu acum, așa ceva e foarte greu. De aceea voi fi mai puțin guraliv și mai zgârcit la vorbă, ceea ce desigur că n-o să-mi strice.
Aici mi-am schimbat viața și, adâncindu-mă în sufletul meu, m-am revăzut pe mine, stând de multe ori de vorbă ore întregi cu mine însumi. Adesea îmi fac bilanțul vieții mele și mă întreb ce bine am făcut eu pe pământ. Și totdeauna regret că n-am putut lucra mai mult, spre a aduce mai multă fericire altora. Căci atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-a făcut altora. Încolo totul e praf și cenușă pe care le spulberă vântul.
Războiul nostru e sfânt.
Cum v-am spus, regret numai că nu mi-am legat numele de o faptă nepieritoare, care să aducă folos altora. Dar sper că în lupta ce mă așteaptă în curând îmi va ajuta Dumnezeu să îndeplinesc o faptă, care să mă treacă la nemurire. (…)
Necunoscutul acela, spre care mergi, mulțumirea că-ți faci toată datoria, suprema datorie: intensitatea cu care trăiești viața ce ți-a dăruit-o Dumnezeu constituie un farmec de care vibrează toată ființa ta. Doamne ajută-mi să fiu tare, să fiu vrednic și neînfricat, spre a putea răzbuna lacrimile ce le-au vărsat ai mei vreme de una sută cincizeci de ani de robie.
Vă rog – dacă nu vă supărați – trimiteți-mi o cruciță și un port-carte mic, nu mare, spre a-mi putea ține banii și niște suveniruri ale mele, pe care le-ar putea distruge ploile.
Vă sărută mâinile cu respect,
Elevul plutonier Ion Grămadă”
