Mai puțin se știe că, de Revelion, între anul ce trece și cel ce vine, are loc un scurt dialog. Vă prezentăm stenograma micii întrevederi dintre anii 2004 și 2005, stenogramă pusă la dispoziție de-o pilă personală din SRI.
2004: Așadar, matale ai fost repartizat în locul meu…
2005: Da, maestre. Am prins România, pentru c-am avut notă mică la absolvire.
2004: Ai fost ultimul pe listă?
2005: Nu chiar ultimul. Alți colegi din promoția 2005 au nimerit în Ucraina, Republica Moldova, Albania… Putea fi și mai rău.
2004: Înțeleg, înțeleg. Dar șefii de promoție?
2005: Ei au luat frișca: Suedia, Elveția… Dar mi se pare, sau aveți cearcăne roșii, galbene și albastre?
2004: Ăsta-i semn de adaptare. Ce să fac, am căpătat darul suptului. Cînd mi-am început mandatul, cînd am sosit cu geamantanul în România, am făcut depresie.
2005: Credeam că depresia-i o boală pe care și-o permit doar starurile. Dar nu-i bine că beți.
2004: Alcoolul face România suportabilă, băiete!
2005: Mai vorbiți-mi despre munca mea. Sper că nu mi se cer minuni.
2004: Pe-aici, lumea nu mai crede-n minuni. Chiar de le-ai face, nu le-ar observanimeni. Și, fără să te jignesc, e obiceiul locului ca fiecare an să fie mai incompetent ca precedentul.
2005: Înseamnă c-a dat norocul peste mine. O să am mult timp liber.
2004: Totuși, la-nceput e bine să faci niște promisiuni. În România, promisiunile nu se respectă.
2005: Ce țară inversă!
2004: Destul de inversă, adevăru-i. Notează în agendă că trebuie să organizezi periodic inundații, secetă, ger…
2005: Asta-i tot ce am de făcut?
2004: Aproape tot. Restu-i făcut de guvern, parlament…
2005: Atunci, maestre, vă mulțumesc din suflet pentru povețe!
2004: Ai grijă de tine, băiete! Mult succes și Românie ușoară!
Căruța de colo e mașina ta de serviciu.




