Rușii sunt un neam care ține mult la statuile lui. Ferească sfântul să te legi de ele. Mergeți în Viena, de exemplu, și o să rămâneți fără grai în fața monumentului ostașului rus din Schwartzenbergplatz. Un postament din marmură înalt cât vila lui Flutur, pe care sunt scrise niște panseuri de-ale lui Stalin, din fericire în limba rusă. Iar deasupra, un soldat fălos, care ridică întregul monument la înălțimea unui bloc cu patru etaje. Imediat după război, piața se numea Stalinplatz, iar în locul soldatului era expus un tanc în mărime naturală. Un tanc, pare-se, funcționabil.
Și acuma, să facem puțină istorie națională, de dată recentă. În anul 1992, a fost ales primar al Iașului Emil Alexandrescu. Fost fotbalist de performanță, fost director al unei fabrici locale. Vrednic om. Una din primele lui măsuri ca primar a fost să dea jos statuia ostașului sovietic, din Dealul Copoului. Afront care se cerea pedepsit de urgență.
Statuia a fost dusă la cimitir, de unde au furat-o țiganii, s-o topească. Tot la cimitir a mers, două luni mai târziu, Emil Alexandrescu. Fostul fotbalist de performanță a fost răpus de un infarct suspect. Moartea sa? Un fleac, pentru conducerea unui serviciu secret care ucide fără să clipească.
În urma lui Alexandrescu, nu a mai rămas decât numele stadionului din Dealul Copoului, la câțiva metri de fosta statuie a ostașului sovietic. O glumă sinistră, cu parfum de șosete caghebiste.
Imediat ce statuia a fost dată jos, intra în politică un profesor anost de matematică, pe nume Simirad. De parcă se știa că locul de primar al Iașului avea să fie eliberat peste două luni. Simirad a candidat la primărie și a câștigat. Domnia sa de 20 de ani a purtat amprenta unui ins bezmetic, care a ținut județul în subdezvoltare. Părea că ascultă de niște ordine primite de la un dușman al neamului. La un moment dat, a înființat „Partidul Moldovenilor”, pe care l-a lipit ba la stânga politicii, ba la dreapta.
P.S. Pentru scrierea acestui articol m-am documentat vreme de câteva luni, studiind gazetele de acum 20 de ani, dar discutând și cu persoane din serviciile secrete, și cu apropiați de-ai lui Alexandrescu. Cine adaugă un comentariu, ar fi bine să țină seama de asta.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
