O statistică derutantă

Mercato este un termen introdus de italieni și preluat mai peste tot în lumea fotbalului. Dar parcă niciodată piața italiană de jucători n-a fost mai aproape de piața-piață, aia cu legume și zarzavat. Anumite conotații ale cuvântului “legumă” nici măcar nu sunt întâmplătoare. Pe vremuri existau și produse de lux la mercato, acum se cumpără mult leuștean și roșii de-alea trecute, pentru ciorbă. Pentru una care apoi se va reîncălzi inevitabil. Italienii au făcut o statistică a transferurilor până în acest moment, comparând-o cu ce s-a întâmplat în celelalte campionate importante. A ieșit ceva absolut aiuritor. Să vedem…
În Serie A cică s-au efectuat aproximativ… 1.300 de transferuri!!! Cam 800 cu 500 sunt achizițiile, respectiv vânzările. Un număr uriaș, să convenim, chiar și fără să știm cum s-au mișcat lucrurile în celelalte campionate, alea de referință. Iar multe dintre aceste mutări, fie veniri, fie plecări, sunt împrumuturi ori la parametrul zero. Sau, ca s-o spunem pe șleau, cârpeli. Dar, pe de altă parte, nici nu pot lăsa aceste cifre neinvestigate din punct de vedere matematic. În Seria A sunt 20 de echipe, iar un lot are, să zicem 24 de jucători. Dacă presupunem că fiecare echipă procedează ca în scheciul lui Toma Caragiu (“m-am îndrăgostit de alt harem!”), adică își schimbă întreg lotul, rezultă 48 de mutări per club. Înmulțit cu 20 de cluburi, egal… sub 1000! Și-atunci, cum se explică aceste 1300 de transferuri înregistrate la Ligă? Mă gândesc că atunci când împrumutul lui Piovaccari expiră, iar clubul-mamă îl împrumută în altă parte, sunt deja două mutări care nu afectează deloc lotul respectivului club. În plus, nu se specifică în această statistică dacă o parte dintre plecări nu coincid cumva cu unele veniri, cu alte cuvinte dubla înregistrare a unui transfer intern, între două cluburi de Serie A. În fine, să trecem peste asta și să aruncăm o privire și peste cifrele (ușor rotunjite) din celelalte campionate: Bundesliga – 370, Ligue 1 – 380, Premier League – 400, La Liga – 440. Pare ceva mai rezonabil, iar dacă adăugăm în ecuație și sumele plătite/achitate, doar francezii au balanța pe plus. La polul opus sunt englezii, care continuă să cumpere scump, inclusiv la nivelul echipelor fără pretenții de mare performanță.