M-a bușit râsul deunăzi, pe când mă aflam la cumpărături într-un supermarket. Admiram pe raft, într-o perfectă aliniere, o paradă în cinstea legumei numite soia, aliment vegetal sută la sută, fără o unghie de colesterol în el. Erau de toate, cocoțate acolo pe raft: crenvurști de soia, cârnați de soia, salam, parizer ori pateu de soia la conservă, toate obținute probabil după sacrificarea unor porci, viței, oi și găini de soia. Doar șorici de soia nu am văzut, dar cred că e doar o chestiune de timp până o să apară varianta acestei delicatese de soia.
Toată gama asta generoasă este destinată credincioșilor creștini, în zilele de post, când, se știe, nu au voie să bage vreun aliment de carne în gură. Așa cere abstinența în numele Domnului, iar economia de piață n-a stat de pomană, venind cu o mare varietate de înlocuitori ai produselor de carne. Pentru credincioși, soia este carne falsă.
În paranteză fie zis, o să fie așa o aglomerație în Rai, că o să stăm și noi pe rafturi. Pe când în Iad o să fluiere vântul, iar Scaraoțchi, de plictiseală, o să dezlege integrame, fiind înfrânt, neașteptat și definitiv, cu un paloș de soia.
Leguma numită soia ar trebui să vină și în sprijinul doamnelor și domnișoarelor, care suferă că în perioadele de post nu pot să se dedice sexului oral, din cauză că nu au voie să introducă în gură carne, indiferent sub ce formă s-ar prezenta aceasta. Dacă printr-o mică minune cerească, bărbații s-ar trezi în zilele respective cu niște organe sexuale de soia, problema ar fi rezolvată și frustrarea alungată.
Doamne, iartă-mă, pentru cuvintele mele nesăbuite ! De fapt, ce vreau să zic? Că e prea mult circ în numele credinței, vizibil și în zilele astea, când se varsă la Iași conductele cu credincioși la Hramul Sfintei Paraschiva. Prea mult balamuc, frate ! Credința e ceva intim, nu o mare de creștini, defilând ca de 1 Mai, cu crucile de soia în frunte.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
