Datoria iubirii este plătită neîncetat, dar niciodată nu este achitată. În această situație, ca să fii dator tot timpul este bine și demn de laudă. Fiindcă în ceea ce privește banii, îi lăudăm pe cei ce nu datorează nimic, în timp ce, față de iubire, îi fericim pe cei care sunt datori totdeauna. Și așa cum în primul caz este semn al nerecunoștinței, la fel aici este semn al recunoștinței, și anume: ca datoria de a iubi să nu se sfârșească niciodată.
Iar acest lucru cunoscându-l hrănitorul de iubire, Apostolul Pavel, zice: „Nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de altul” (Romani 13, 8). (Din Omilia la „Pilda miilor de talanți”)
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, volumul I, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ieromonah Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, p. 33)