Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a găzduit cu trei zile în urmă, de Ziua Tipografului (marți, 13 decembrie, o zi în care superstițioșii ar fi evitat cu siguranță organizarea vreunei manifestări) un moment care s-a desfășurat sub semnul prieteniei, între prieteni, în care pentru prima dată (cel puțin de cînd fac eu consemnări culturale) un autor apare în dublă ipostază, de scriitor și de ilustrator al cărții sale.
„Îmi întovărășesc prietenii înspre spațiul durabil al memoriei”.
Într-o respirație de încheiere a unui an în care s-a implicat activ în organizarea unor manifestări culturale, care s-au succedat într-o cavalcadă amețitoare culminînd cu această toamnă în care, sub genericul „Octombrie de Bucovina”, Suceava a fremătat spiritual prin acțiuni percepute la nivel național, publicistul și scriitorul Ion Drăgușanul, inițiatorul și „proiectantul” unor evenimente care și-au pus amprenta asupra vieții culturale a urbei, și-a lansat cea de-a treia carte din acest an. Adăugîndu-se volumelor anterioare, „Datina, Biblia românilor” și „Ultimul proces de presă” care poartă semnătura lui Ion Drăgușanul (volume pe care le-a scos de sub tipar în anul 2005, dar și numeroaselor altor lucrări pe care le-a îngrijit și care au apărut la Grupul Editorial „Ion Grămadă” unde este coordonator de editură) cartea intitulată „Acolo unde îmi adăpostesc prietenii” este, așa cum recunoaște autorul, „o mărturisire”, o carte închinată prietenilor și prieteniei. O carte dedicată unor oameni de care s-a apropiat, cu care a colaborat, cu care s-a întovărășit ca prieten, oameni cărora le-a așternut chipuri pe treptele timpului, portrete pe care le-a alcătuit atît din cuvinte, din acrostihuri, istorisiri, dar și din desene pe care le-a realizat spontan și firesc (deși, așa cum spune el, n-a mai desenat din copilărie). O carte plămădită cu vorbele dinlăuntrul sufletului său, dar lăsate apoi slobode să se aștearnă pe filă, în care rememorează chipuri (cum este cel al lui Constantin Sofroni, care a păstorit destinele urbei, dar care-a fost totodată un generos sprijinitor al culturii) sau „scanează” portretele celor de care se simte apropiat („Pentru că eu deja știu să-mi prețuiesc prietenii și în timpul vieții lor, să mă aline faptele lor și fără încărcătura stranie a aurei neființei”). „Scriu, mă mărturisesc și îi mărturisesc, fără să-mi pese ce vor crede unii-alții despre această carte”, spune Ion Drăgușanul într-un cuvint de deschidere. „În fond – adaugă el – eu nici nu scriu pentru unii-alții, ci doar îmi întovărășesc prietenii înspre spațiul durabil al memoriei”.
„În anul 2057 voi scoate o carte de umor”
Și pentru că și-a adăpostit prietenii în file de carte, Ion Drăgușanul a fost înconjurat de personajele cărții sale. Au venit la lansare și Gheorghe David, și Teodor Haucă, și Ilie Vasile, și Gheorghe Nichiforel, și Mihai Ungurașu, și Viorel Varvaroi…Dar întrucît prietenii săi sînt oameni cu mari și multiple responsabilități, unii n-au reușit să fie prezenți… Constantin Sofroni însă (Sofro, cum îi spuneau cei apropiați), care deși „ademenit de pulberea stelelor a pășit din cenușiul orașului în lumina definitivă”, a fost prezent prin rememorare, prin spiritul său, pentru că, așa cum a spus Ion Drăgușanul, „el trăiește, nu a murit, pentru că a știut să-și cultive prietenii”. A fost o lansare cu dar, întrucît Ion Drăgușanul și-a oferit volumul tuturor celor prezenți, iar prietenii consemnați în paginile cărții au primit totodată și portretul în original pe care autorul îl desprindea de pe panoul pe care erau înșiruite desenele. Desene care au stîrnit „mormăielile” (amicale bineînțeles) ale graficienilor și caricaturiștilor aflați în sală. Cînd Mihai Pînzaru PIM, care a apreciat portretele realizate „cu o sinceritate extraordinară”, pentru care i-a acordat nota zece și l-a chemat „la meditații” (o replică la istorisirea lui Ion Drăgușanul care, elev fiind, a primit felicitările prof. Dimitrie Loghin pentru un desen artistic, dar a luat nota 2 fiindcă l-a făcut în timpul orei de desen tehnic), caricaturistul Pamfil Horodnic „a cîrcotit”: „Lasă-l, nu-l mai încuraja, mai bine să scrie, că ne ia pîinea de la gură!”. Pentru a-i liniști pe portretiștii îngrijorați de „concurență neloială”, Ion Drăgușanul a spus că nu va mai desena niciodată. „Acestea sînt primele și ultimele desene pe care le-am făcut”, a precizat el, în schimb a adăugat că „în anul 2057 – (întrucît Pamfil i-a făcut o caricatură în care-l viza făcînd o lansare și-n anul cu pricina dar în prezența…coasei) – voi scoate o carte de umor”. O seară în care PIM, în căutarea unei semnificații a imaginii hibernale de pe coperta volumului, a spus că, în antiteză cu atmosfera de iarnă, a fost o seară încălzită de căldura prieteniei.
