Ultima zi a ediției 2019 a Festivalului Bucovina Rock Castle avea să decurgă fără emoții, toți cei de pe afiș fiind prezenți la datorie. Dacă ar fi ceva de cârcotit, atunci aș spune că publicul s-ar fi cuvenit să fie mai numeros, mai ales că programul a inclus două grupuri cu adevărat excelente, Bloodrush (bulgari… londonezi!) și Vola din Copenhaga, un grup alcătuit din danezi plus un suedez: Adam Janzi, ceva mai întunecat la ten chiar și decât mine! De altfel, când i-am întrebat care din ei e suedezul, nu mi-am putut reprima remarca: „Da, e clar, ești la fel de suedez că Ibrahimovici!”, chestie care ne-a împrietenit instantaneu, astfel încât la final, când unul din bețele aruncate în public a ajuns la o elevă de-a mea (care era tare bucuroasă, dar parcă ar fi fost chiar fericită dacă ar fi primit și un autograf), l-am “certat”, zicându-i că noi, în România, nu obișnuim să aruncăm cu lemne după domnișoare, astfel încât ar putea fi iertat numai dacă vine să-i dea un autograf pentru împăcare. În altă ordine de idei, le-am arătat fisa de prezentare, întrebându-i, ca pe oricare alții, ce-i bine și ce nu. Mi-au spus că de data asta nu sunt patru, ca de obicei, ci vor cânta în formula de trio. „De ce?”. „Păi”, mi-a zis leader-ul grupului, Asger Mygind, „Martin Werner își programase nunta pentru astăzi înainte ca noi să semnăm contractul pentru BRC!”. „Am înțeles, are tendințe suicidale!”, chestie care le-a plăcut și au zis că or să i-o comunice și mirelui.
Până să ajungem însă la Vola, ne-a fost dat să-i vedem/ascultăm pe Contraband X din Piatra Neamț, de la care am aflat că au în pregătire un album intitulat interesant, „False Healer”. Au urmat sucevenii Nightmarion, avându-i în componența pe doi dintre cei mai vechi voluntari ai BRC: Alex Tipa și Cosmin Manolache. Alături de ei, Adrian Jureschi, Alex Florea și Mihnea au creat un sound interesant, în progres evident față de anul precedent, când cântaseră pe scena mică.
Momentul care m-a făcut să includ în titlul de mai sus cuvântul (aproape) este de fapt cel în care nu m-am simțit tocmai confortabil. Motivul? Prestația grupului Rock ’n’ Ghena din Mangalia, care parcă a ținut să-și justifice numele, vocalistul Rocco spunând niște porcării care nu-și au locul nicăieri în public, indiferent de context. Asta, dacă suntem artiști, nu boschetari.
Final de vis
Ultima bucată a festivalului a adus pe scenă două dintre grupurile care cu siguranță vor rămâne în memoria publicului pentru multă vreme. Primul se numește Bloodrush și e originar din Bulgaria, unde în 2016 a obținut premiul „Best Young Bulgarian Band”. Faptul că de ceva vreme copilașii locuiesc în Londra și-a pus clar amprenta pe stil și pe sound. Avea dreptate totală Ion Drăgușanul care aprecia că vor fi marea surpriză a acestei ediții, cam cum a fost cealaltă descoperire a lui, cu ani în urmă, Jinjer din Ucraina, ajunși acum celebri. De altfel, înainte de a-i prezenta, le-am spus și lor ce așteptăm de la ei. Au rămas chiar surprinși, cu atât mai mult cu cât au spus că sunt mari admiratori ai lui Jinjer, iar la urmă mi-au zis: „Hai, că nici n-ai pus mare presiune pe noi!”. Au pus însă ei presiune pe instrumente, chitaristul și vocalistul Kosta Kolarov fiind încântător. Vom mai auzi sigur de el, mai ales dacă englezii nu-l vor goni la Brexit!
Ei, și uite-așa am ajuns la Vola, grupul danezo-suedez, cvartetul devenit trio la Suceava! Chitaristul Asger Mygind, care părea o reîncarnare a lui Johnny Winter (de altfel, chiar așa l-am și prezentat), s-a dovedit nu doar un virtuoz al instrumentului, dar și un vocalist și un showman formidabil. Peste toate, de un bun-simț aproape neverosimil în relația cu publicul, ceea ce i-a transformat automat pe cei 3 Vola în vedetele supreme ale întregului festival. De altfel, chiar muzicienii prezenți au căzut de acord că el a fost cea mai grozavă apariție de la BRC 2019. Iar dacă asta au zis-o și Andi Drăgușanul, și Mihnea Blidaru, atunci așa e.
Închiderea festivalului a făcut-o Altar, grup prezent, dacă țin bine minte, doar pentru a doua oară aici, dar după cum au fost primiți, probabil că vor mai fi invitați. Show-ul Altar este unul deosebit, rafinat și întotdeauna gustat de publicul sucevean care îi iubește enorm pe cel puțin doi dintre ei, vocalistul Andy Ghost și basistul Teo Peter.
Așa a fost Bucovina Rock Castle, ediția a IX-a, desfășurată între 23 și 25 august, de fapt 26! Asta, deoarece Altar a cântat după miezul nopții. Nu-i nimic, e ca la legendarul Woodstock 1969, „Three Days of Peace & Music”, unde Jimi Hendrix a cântat… în cea de-a patra, la ora 9 dimineața! În plus, BRC a avut loc și anul ăsta, iar Woodstock 50 a eșuat, fiindcă sponsori țepari sunt peste tot în lume. Ne revedem anul viitor, la ediția aniversară.
