„O sărbătoare pentru caricatura românească”

La Galeria de artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava a avut loc, cu două zile în urmă, vernisajul expoziției retrospective a graficianului satiric Viorel Corodescu COV. Organizată sub egida Asociației Caricaturiștilor Profesioniști și de Elită din România (ACPER) și a Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Suceava, expoziția, care etalează o selecție alcătuită din circa 50 de lucrări, în mare parte premiate la concursuri și saloane naționale și internaționale, marchează activitatea unui artist care se află de peste 35 de ani în slujba caricaturii.
– COV, un artist care manifestă o „cordialitate a comunicării” și practică o veritabilă „terapeutică a surâsului”
Viorel Corodescu COV, care, din vara acestui an, de când a trecut pragul vârstei de 60 de ani, completează echipa de „old boys” a caricaturiștilor suceveni (urmându-i astfel lui Mihai Pînzaru PIM și devenind – cum spune acesta – „sexigenar” și alăturându-se decanului de vârstă Radu Bercea) și-a lansat cu acest prilej la Suceava albumul de autor „Umor de-a râsu’- plânsu’”, o lucrare care încununează activitatea sa artistică, prezentată în premieră în luna iunie a.c. la cea de-a XVI- a ediție a Festivalului „Umor la… Gura Humorului”. O expoziție la care i-au fost aproape membrii familiei, prietenii și colegii de breaslă, pe care PIM, confratele de generație cu care și-a întretăiat destinul de la începutul anilor ’70, a apreciat-o ca fiind „o sărbătoare pentru caricatura românească”. Criticul de artă ieșean Valentin Ciucă, vicepreședinte – ca și PIM – al ACPER, care, aflat în drum spre casă, venind de la Barcelona, și-a rostit cuvântul „sub steaua confesiunii”, a salutat evenimentul (deși a mărturisit că a devenit sceptic la maxima „Ridendo castigat mores – Prin râs se îndreaptă moravurile”) „cu bucuria unui complice” la fapta unui artist care manifestă o „cordialitate a comunicării” și practică o veritabilă „terapeutică a surâsului”.
– Portret la vârstă „sexigenară”
Și dacă, așa cum spunea cineva, „caricatura este epigrama picturii”, poetul Ion Cozmei a gândit că o epigramă este binevenită (după scurtul cuvânt al lui COV care, recunoscând că se exprimă mai bine „fără cuvinte”, s-a limitat doar la vorbele lui Chamfort: „Dintre toate zilele, cea irosită este aceea în care nu ai râs deloc”): „Când lumea vine lauri să-ți aducă / Primește-această vorbă cu pelin: / E bine să primești câte-o mă-CIUCĂ, / Dar ea să poarte marca VALENTIN”. De aceea, în final, tot pe Valentin Ciucă l-am rugat să facă portretul lui COV la vârstă „sexigenară”: „La 60 de ani, ca și Nicolae Iorga, care definea vârstele , el este un bărbat care se luptă, un bărbat de talent, cum spunea confratele Mihai Pînzaru PIM, dar aceste două însușiri nu sunt contradictorii, ci dimpotrivă sunt complementare, întrucât, ca să-i faci pe alții să râdă, tu trebuie să fii mereu serios, pentru că, dacă vrei să spui o glumă și tu râzi primul, oarecum prostește, poanta a dispărut. Sub această aparență de om al rigorii tehnice și de aristocrat al disciplinei, el trece în zona aparent frivolă a surâsului și a lucrului care ascunde în fapt o luciditate și un spirit civic desăvârșit, în care racilele sociale sunt tratate de pe poziția unui pamfletar. Râsu’- plânsu’ este, oximoronic, o exprimare a unei stări de graniță, în care nici tristețea nu e profundă și nici bucuria totală. Prefer lucrurile spuse în acest fel pentru că scăldatul la români, de la Ion Creangă încoace, ne face pe toții să rămânem fără…pantaloni. Așa i s-a-ntâmplat lui Nică atunci când a-ncercat…s-o scalde. Deci, trebuie să fim serioși”. Am încercat dar n-am reușit atunci când l-am văzut pe COV (foto) ținând în mână un creion-linguroi pe care i l-a dat în dar cioplitorul Toader Ignătescu.