Postul închinat Adormirii Maicii Domnului ne aduce aminte de virtuțile Sfintei Fecioare, pe care trebuie și noi cu trudă să ni le însușim, dar și de postul pe care Născătoarea de Dumnezeu l-a ținut înainte de mutarea ei din această viață. O sărbătoare dragă și aproape de sufletul oricărui român. De altfel, foarte multe biserici mănăstirești și de enorie au hramul închinat acestei preaslăvite sărbători.
Monahii s-au înscris în mântuitoarea uzanță duhovnicească a postului lunii gustar, purtând și ei, ca și întreg poporul dreptcredincios, o cinstire deosebită Maicii Domnului. În tradiția monahală, mai ales din cea athonită, s-a constatat că în mănăstirea unde se află și o icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, dragostea și preacinstirea de care aminteam se contopesc într-o tainică și intensă legătură spirituală, prin care monahii își leagă viața și mântuirea de „viața” icoanei din care Maica Preacurată le veghează drumul către Împărăția cerurilor.
Cuvenita preacinstire „celei pline de dar”
Întărind această mântuitoare rânduială, la Mănăstirea Neamț se întâmplă același lucru de mai bine de șase veacuri. Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, existentă astăzi în mănăstire, a fost dăruită de către Împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) la începutul domniei sale domnitorului Alexandru cel Bun al Moldovei, și prin el Moldovei întregi. Inițial a fost așezată în Biserica Mirăuți din Suceava, Catedrala mitropolitană a vremii, apoi donată Mănăstirii Neamț de către Ștefan, fiul lui Alexandru cel Bun, în timpul uneia din cele două domnii ale sale.
Sub mângâierile calde și ocrotirea statornică a Născătoarei de Dumnezeu din icoana mult prețuită, cunoscută și sub numele de Nemțeanca sau Închinătoarea, monahii din Neamț și-au dobândit limanul cel liniștit al pocăinței, s-au rugat, au muncit, neuitând să dăruiască „celei pline de dar” cuvenita preacinstire.
Dragostea pentru Maica Domnului a fost reînsuflețită de Cuviosul Paisie Velicicovski, starețul cu viață sfântă a marii lavre nemțene, care, venind din Sfântul Munte al Atonului împreună cu mulți ucenici, a adus de acolo un nou suflu de credință și simțire. Se știe că Sfântul Paisie, sporit duhovnicește în muntele Athos, a venit în Moldova în anul 1763. S-a stabilit mai întâi la Dragomirna apoi, pe 14 octombrie 1775, a venit la Mănăstirea Secu, pentru ca patru ani mai târziu să primească împreună cu obștea sa, de la voievodul Constantin Moruzi, Mănăstirea Neamț, al cărei stareț a fost până la mutarea sa la cele veșnice, 15 noiembrie 1794. Cuviosul Paisie a făcut trei lucruri deosebite la Mănăstirea Neamț: a înmulțit ceea ce a găsit în trăirea și viața duhovnicească a călugărilor nemțeni; a agonisit ceea ce mai trebuia să adune, și anume manuscrise grecești care trebuiau traduse în slavonă și în română; a dăruit, celor ce nu o aveau, spiritualitatea isihastă, plămădită, înmulțită în Sfântul Munte Athos și intensificată aici, la Neamț, așa cum făcuse la Dragomirna, dar și la Secu.
Evlavia Cuviosului Paisie și a ucenicilor săi pentru ocrotitoarea Mănăstirii Neamț s-a vădit și prin statornica preocupare cu care ei au tălmăcit din vechi hrisoave grecești fie slujbe dedicate Maicii Domnului, fie scrieri închinate vieții și minunilor ei. Spre exemplu, monahul Alexa Zuferen – copist – a tradus din limba greacă, în anul 1785, lucrarea „Canon de rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu la Pavecernița Mică”.
Îndemn la lectură
Tradiția evlaviei deosebite a continuat la Neamț și după ce Cuviosul Paisie și ucenicii săi s-au mutat la Domnul, manifestându-se nu doar cultic, ci și printr-o serie de tipărituri. Astfel, în anul 1924, în tiparnița Mănăstirii Neamț, a văzut lumina zilei o carte mult folositoare și ziditoare de suflet, numită „Din minunile Maicii Domnului”, carte tipărită după un manuscris adus de la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos. Nouă ani mai târziu, în 1933, iscusitul librar al Mănăstirii Neamț, monahul Gamaliil Păvăloiu, a alcătuit și tipărit o altă carte dedicată Maicii Domnului, cu titlul „Viața Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu și istoricul Sfintei Sale Icoane”.
Aș vrea ca aceste rânduri să fie socotite și un îndemn la lectură. Citirea minunilor Maicii Domnului ne hrănește duhovnicește, ne întărește credința, ne luminează viața și ne îndeamnă să ne amintim de minunile pe care Preamilostiva Maică le-a săvârșit și în viața fiecăruia dintre noi, făcându-ne să înțelegem și să simțim mai profund taina vieții și adormirii Născătoarei de Dumnezeu exprimată concentrat în troparul sărbătorii: „întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare”.
(Arhim. Mihail DANILIUC, sursa: Ziarul Lumina)
