Există, la Gura Humorului, o „cetate miraculoasă”, ascunsă în coama muncelului, ale cărei ruine semănau, în 1896, cu cele ale Cetății Suceava, pe care tocmai începuseră să le scoată la iveală doi austrieci, arhitectul Karl Adolf Romstorfer și primarul Franz cavaler Des Loges.
Cetatea Homorului nu a avut austriecii săi, care să o caute și s-o încredințeze patrimoniului umanității, așa că, odată cu trecerea timpului, a fost și mai tare înghițită de pământ, cu ajutorul oștirilor lui de vegetații. Nici astăzi nu mai există austrieci prin părțile noastre, așa că, profitând de faptul că Gheorghe Flutur vorbește nemțește (glumesc, încă nehotărât dacă să-i zic României turistice Gardinberg sau Sadagura, deci „Grădina Muntelui”), îi adresez provocarea de a determina recuperarea Cetății Homorului, ale cărei ruine „seamănă să fie mai vechi decât cele din Suceavă”, deși „sunt în extensiune mai mică”. Arheolog avem, pe doctorul în arheologie Ioan Mareș, ne lipsesc doar câțiva săpători, pe care-i pot pune la dispoziție Primăria Gura Humorului sau Consiliul Județean Suceava (nu și partidele politice, căci săpătorii lor distrug, nu recuperează), astfel ca lucrările de prospecțiuni să poată începe încă din cursul acestei veri, pentru a determina vechimea Cetății Homorului (poate fi anterioară anului 1286, ba chiar dacică, după cum opinează unii arheologi și istorici), mărturiile scoase la iveală putând figura într-un viitor muzeu al orașului Gura Humorului (după cum au procedat și austriecii Sucevei).
Informații despre ruinele Cetății Homorului, în 1896, există, datorită învățătorului humorean Dimitrie Mitric-Bruja, care le-a aflat „ceva către nord-ost de la Humor, pe un vârf conic de munte”, deci pe muncelul din vecinătatea Casei de Cultură, pădurea formându-i „zidurile de apărare”. Muncelul „formează, din partea sa sudică, un con rotunjiu și o fi măsurând, de la poalele sale și până-n vârf, ca la 250 metri. Vârful muntelui formează, deasupra, un platou, pe care zac, de multe sute de ani, ruinele unei fortărețe cavalerești… Zidurile sunt în stil antic”.
Dimitrie Mitric-Bruja ne lasă și dimensiunile „rămășițelor acestor ziduri, cari formează, la un loc, un cadru gigantic: Zidul nordic = 44 pași în lungime; Zidul ostic = 64 pași în lungime; Zidul sudic = 99 pași în lungime; Zidul vestic = 77 pași în lungime.
Prin urmare, periferia totală a murilor face 284 pași moderați. De observat este că unele părți din aceste ziduri sunt mai bine conservate, iar altele mai puțin. Așa măsură: Zidul nordic – 12 pași în înălțime; Zidul ostic – 13 pași în înălțime; Zidul sudic – 11 pași în înălțime; Zidul vestic – 10 pași în înălțime.
Afară de aceasta, se mai observă, în întreaga dimensiune a acestor ruine, mai multe gropi și ridicături neregulate, prin urmare o suprafață diferită, nenivelată.
Din toate părțile, ruinele fortăreței acesteia sunt acoperite, la poalele lor, cu pădure deasă și frumoasă. În partea nordică, însă, un șanț de 12 pași, în adâncime, desparte zidul nordic de coama muntelui. Ceva mai în afund de pădure, de la zidul fortăreței cătră vest, un pârâu mic desparte fortăreața de pădure și de falnicul munte. Peste acest pârâu, un pod, numit „Podul Dracului”, înlesnește trecerea în pădurea nordică”.
Cetatea Homorului există, poate fi scoasă la iveală, în baza unui proiect cu finanțare europeană, dar, înainte de aceasta, este nevoie de prospecțiuni, care să argumenteze acel proiect cu datele științifice necesare. Arheologul, angajat al Muzeului Bucovinei din Suceava, domnul profesor doctor Ioan Mareș, obișnuit cu îmbrâncirea în cenușiul anonimizant al patriei noastre, Sadagura (Grădina Muntelui), este dispus să se apuce de lucru imediat, lipsindu-i doar săpătorii, pe care Muzeul Bucovinei nu are din ce-i plăti.
Cetatea Homorului (Repedei, în tătară) ar întregi, împreună cu mănăstirile Voroneț și Homor, un triunghi al vechii spiritualități românești, dar ar și contribui, prin mărturiile care se vor scoate la iveală, și la limpezirea informațiilor despre veacurile prestatalității moldave.
Știu că Gheorghe Flutur, dacă va afla despre Cetatea de deasupra casei sale, va transforma provocarea în faptă și se va implica total în recuperarea „cetății miraculoase” de la Homor, care, readusă în patrimoniul universal, va da concretețe sublimă proiectului său, „Pelerini în Bucovina”, și va stârni interesul tuturor.
Problema este dacă Gheorghe Flutur este sau nu un Franz cavaler Des Loges, iar eu sunt gata să pariez, fără nici o ezitare, că da.
