Întrucât zilele se fac atât de fierbinți, că până și Iadul ne zâmbește, din prospectele turistice, ca o oază răcoroasă, iată că transpirația devine un mod inevitabil de exprimare. Toată lumea transpiră, dar e total greșit a se crede că toți oamenii transpiră otova. E și aici o stratificare bine pusă la punct, în sensul că unii transpiră rafinat, pe când alții o fac grobian, în dușmănia deodorantelor. Nu trebuie să uităm nici a treia categorie de asudați, cea la care aportul deodorantului face să rezulte o combinație olfactivă mult mai distructivă decât mirosul pur de nesplălare.
E vremea când vestimentația noastră se remarcă mai ales prin absență; fustițele, maieurile și lipsa sutienelor impunându-și o nădușită, dar fără echivoc supremație. E vremea când un puternic avânt cunoaște moda sandalelor și pantalonilor scurți la bărbați, urmașii legali și ilegali ai lui Adam expunându-și, cu o incalificabilă dezinvoltură, crăcănarea, hidrosfera varicelor, călcâiele din rocă magmatică și gambele de-un roz durduliu, abia coborâte, parcă, din cârligele măcelăriilor.
E vremea când, bun cetățean cum mă pretind, propun Ministerului de Finanțe impunerea unei taxe estivale, numite, să zicem, „Taxa pe picioare dezvelite” (prescurtat „TPD”).
Să deslușim în ce constă „TPD”. Pe scurt, o comisie de experți formată din cinci slujbași ai visteriei naționale va examina și va acorda note de la 1 (unu) la 10 (zece) acelor picioare care doresc să-și câștige dreptul de a fi dezvelite prin intermediul sandalelor, fustițelor și pantalonilor scurți. Apoi, în funcție de nota obținută, fiecărui proprietar de picioare i se va stabili un nivel de taxă, menit să compenseze afrontul vizual suportat de ceilalți trecători, nevinovați din acest punct de vedere. Dacă picioarele sunt perfecte, taxa va fi nulă. „TPD” va fi vărsată la bugetul național, ea participând la redresarea atât de smotocitelor noastre finanțe.
Am lăsat pentru final o tristețe de ordin personal: ideea acestei taxe mă face să cred tot mai mult că meritam un loc în minister, dacă nu de consilier al ministrului, măcar de șef al departamentului de creație. Să nu mă contraziceți, fiindcă este imposibil ca Ministerul de Finanțe să nu aibă și un departament de creație.
