O povestire cu tâlc

Viața omului nu e făcută doar pentru muncă, ci și pentru odihnă. Uneori un pic de relaxare te ajută să-ți reînnoiești puterile pentru o nouă perioadă de osteneală. De pildă, un pelerinaj la una din mănăstirile țării nu va rămâne niciodată fără foloase palpabile pentru sufletul atât de apăsat al omului de azi. Iar asta, mai ales pentru că într-un astfel de loc, pe lângă bucuria de a te afla în mijlocul naturii, pe lângă împărtășirea de un alt mediu, auzi cuvinte ce-ți pot deschide o perspectivă nebănuită asupra vieții cotidiene. Astfel de graiuri am auzit și eu, de curând, în trapeza unei obști monahale, rostite cu multă măiestrie chiar de starețul acesteia. Cu o voce molcomă, care-i trăda desprinderea de graba și de deșarta noastră grijă cotidiană, cu o fizionomie ce vădea o uriașă experiență de viață, și-a început povestea, relatând cazul unui cunoscut creștin cu mare evlavie către Maica Domnului, care deseori o ruga să-l ajute și să-i descopere un mod prin care să se mântuiască ușor. Așa se face că după o perioadă de stăruință în cererea lui, a avut un vis în care Maica Domnului a răspuns cererii sale, spunându-i: „Dacă vrei să te mântuiești ușor, să ții acestea trei: să nu mănânci carne, să nu desfrânezi și să te rogi neîncetat. Atât”. Așa că, un pic nedumerit, omul nostru a mers la un duhovnic cu darul deosebirii, ca să-i tâlcuiască visul. Dintru început i-a zis duhovnicului că el nu prea înțelege visul, întrucât, fiind o persoană cu posibilități materiale reduse, el carne nu mânca decât de Crăciun și de Paști și la vreo ocazie mai deosebită. Apoi, era un familist convins, avea doi copii mărișori, își respecta soția și nu căzuse niciodată în păcatul desfrânării. Iar la a treia poruncă, putea răspunde că-și făcea cu conștiinciozitate rugăciunile, în fiecare zi, seara și dimineața. Așadar, ce sens puteau avea aceste porunci pentru el? Ce anume nu făcea bine? Ce anume nu sesiza? Atunci acel duhovnic i-a răspuns cu discernământ: Orice poruncă dumnezeiască are două dimensiuni și, prin urmare, două înțelesuri: trupesc și duhovnicesc, tot așa ar trebui să înțelegi și acest mesaj al Maicii Domnului. De pildă, tu nu mănânci carne, e adevărat, dar asta în sens duhovnicesc înseamnă să nu osândești pe aproapele tău. Tu nu mănânci carne, dar tot timpul prin cuvintele și prin gândurile tale îi osândești pe ceilalți. Așadar, principala poruncă în acest caz este să nu-i mai osândești pe frații tăi! A doua poruncă acum. Să nu desfrânezi! Îmi spui că nu ai căzut în păcatul desfrânării. Bun! Dar oare duhovnicește nu desfrânezi? Nu doar prin gândurile desfrânate pe care le primești în cugetarea ta, ci și prin fiecare consimțire mentală cu păcatul. Orice păcat este o formă de desfrânare duhovnicească, condamnată de Dumnezeu. Nu uita că, în Vechiul Testament, evreii care Îl părăseau pe Dumnezeu și se închinau la idoli erau numiți, de către sfinții proroci, desfrânați. Pentru că mintea omului ce se alipește de păcat – indiferent care ar fi acesta! -, desfrânează prin părăsirea adevăratului Mire al sufletului, Care este Hristos, și împreunarea cu gândul păcătos. Așadar, și această poruncă o ții doar trupește! Iar a treia poruncă dată ție, să te rogi neîncetat, înseamnă nu doar să ai o pravilă formală de rugăciune dimineața și seara, precum susții tu, ci, în afară de acestea, ar trebui ca necontenit să ai gândul alipit de numele lui Hristos și al Preasfintei Lui Maici prin rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă” și „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-mă”. Iată, prin urmare, cum ar trebui să înțelegi cele trei porunci date ție în vis și cum trebuie să le împlinești în continuare, deoarece până acum nu le-ai împlinit decât în latura lor trupească.
Aceasta este pe scurt relatarea istorioarei auzite pe parcursul pelerinajului amintit mai sus. După cum observi, deși naratorul este un monah, eroul este un familist, dovadă că lucrurile duhovnicești, deși sunt particulare, au un vădit caracter universal. Personal, am ascultat-o cu bucurie și la rândul meu ți-o împărtășesc ție, pentru că orice lucru bun este și mai frumos atunci când îl împarți cu ceilalți, dar și întrucât poate că tu, ca și eroul povestirii, cauți un mod ușor de a-ți mântui sufletul. Așa că ai putea afla în povestirea starețului un răspuns care, chiar dacă nu seamănă întocmai cu datele vieții tale, cu siguranță te va însufleți în lupta duhovnicească pe care o poartă, în adânc, omul tău lăuntric.
(Sursa: Ziarul Lumina)