O plecăciune făcută memoriei și o cronică a vetrei-matrice

Cu un motto pilduitor, tipărit discret la pagina 133, acolo unde sunt inserate cele câteva file de album ilustrat, a ieșit de sub tipar zilele trecute lucrarea monografică “Rădăuți – Prut, frânturi de legendă și istorie”, avându-i ca autori pe Vasile Ilie și Ion Drăgușanul.
„Bine-ar fi dacă fiecare om ar lăsa după sine câte o carte…”
Citind acest motto (“Bine-ar fi dacă fiecare om ar lăsa după sine câte o carte cu oameni ai sufletului său, pentru că s-ar crea, astfel, o uriașă și utilă bibliotecă a Neamului”) este lesne de înțeles de ce Vasile Ilie, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, a avut acest impuls întru scrierea și tipărirea monografiei satului copilăriei sale, pe propria cheltuială și avându-l coautor pe Ion Drăgușanul, un împătimit mărturisitor de memorie.
Vasile Ilie face astfel o plecăciune memoriei bunicilor și părinților săi, dedicând această carte tuturor celor dragi din familie, fraților și copiilor lor, soției și fiicei, dar făcând totodată cronica așezării Rădăuți-Prut, vatra- matrice a formării sale.
Amintiri păstrate cu emoție nealterată în sipetul memoriei
Scriind despre satul copilăriei, în care țăranii, care se purtau îmbrăcați ca târgoveții, “scoteau portul din bătrâni” de sărbători, Vasile Ilie recompune din amintiri, păstrate cu emoție nealterată în sipetul memoriei, chipurile celor care l-au marcat pentru veșnicie cu pecetea aparținătoare neamului. Scrie despre “Tataia” Ioan Filip-Șurubaru, care “purta ițari și cămașă albă încinsă cu brâu tricolor”, despre “Bunița” Agripina, “care se îmbrăca și ea, ca odinioară, cu cămașă înflorată…și cu catrință”, scrie despre părinții săi (“părinții care sunt veșnicia câmpurilor roditoare, presărată cu sarea trupurilor neostenite”), despre “doamna învățătoare” și despre anii de liceu petrecuți la Iași, în “orașul viselor” sale, despre studiile la facultate și despre aleasa inimii împreună cu care și-a întemeiat familia.
Mormintele străbunilor și urmele pașilor din curtea spulberată de puhoaiele Prutului
Și mai scrie Vasile Ilie despre cariera sa profesională și despre holdingul de calibru care îi propunea, la un moment dat, o ascensiune care presupunea dislocarea din pământul țării, plecare la care a renunțat pentru a rămâne aproape de ai săi și de locul matrice, în care n-au mai rămas “decât mormintele părinților, bunicilor și străbunilor, dar și urmele șirurilor de pași prin curtea spulberată de puhoaiele Prutului”.
Și se împletește scrierea lui cu cea a partenerului-autor, Ion Drăgușanul, care-i conturează profilul, reproducând rândurile pe care i le-a dedicat în cartea intitulată “Acolo unde îmi adăpostesc prietenii”.
O carte cu locuri și oameni de suflet
Dar dincolo de această subiectivitate biografică, lucrarea aduce informații, bazate pe o documentare riguroasă, “despre numele cel vechi și cel de acum al așezărilor Rădăuți-Prut”, despre hotarele vetrei și despre “mărturiile din veacuri”, “despre urmele rădăuțene din Letopisețe”, și, venind către ultimul veac al mileniului doi și către contemporaneitate, despre “timpul celor două războaie mondiale”, despre “potopuri de ape și de nepăsare” și despre casele, ocupațiile și obiceiurile vechi și noi.
Este această carte, cu statut de monografie, în care Vasile Ilie și Ion Drăgușanul reunesc file de biografie cu frânturi de legendă și de istorie, o carte cu locuri și oameni de suflet, care, așa cum scriam la începutul acestor rânduri reproducând acel motto pilduitor, poate fi așezată într-o “uriașă și utilă bibliotecă a Neamului”.