O pildă despre lucrurile omenești și faptele bune

A zis Daniil, ucenicul Sfântului Arsenie, că le spunea lor Părintele Arsenie, ca despre un altul grăind (însă el însuși era acela) că, singur șezând el în chilie, a auzit un glas, zicându-i: „Vino ca să-ți arăt ție lucrurile omenești!”
Deci sculându-se, a ieșit la un loc oarecare și i-a arătat îngerul Domnului acolo pe un arap care tăia lemne și care, făcând o sarcină grea, încerca să o ducă și nu putea. Deci în loc ca să mai ia din sarcină și să lepede ca să o poată ridica și să o ducă, el, dimpotrivă, ducându-se, mai tăia lemne și mai adăuga punându-le peste sarcină și aceasta încă de mai multe ori o făcea. Apoi i-a arătat un om care sta la un puț și scotea apă și o turna într-o cadă crăpată, încât apa din ea curgea iarăși înapoi în puț. Și i-a zis îngerul: „Așteaptă puțin și-ți voi arăta alt lucru.” Și a văzut doi oameni călări pe cai care voiau să treacă prin ușa unei biserici ducând o bârnă în curmeziș, dar nu puteau să intre.
Cel ce tăia lemne este acela ce petrece întru multe păcate și, în loc de pocăință, alte fărădelegi adaugă peste cele dintâi. Iar cel ce scotea apa aceea este omul care face fapte bune, iar de păcate nu se părăsește, nici nu se lasă și pentru aceasta își pierde plata sa, cea de la Dumnezeu. Cei cu bârna sunt cei ce fac faptele cele bune cu mândrie, și nu voiesc să umble pe calea duhovnicească cea smerită; și de aceea rămân afară de împărăția lui Dumnezeu. Deci se cuvine fiecăruia ca în curățenie să-și câștige faptele bune, ca nu în zadar să se ostenească.
(ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, Suceava, 2003, p. 104)