O parte din apa descoperită pe Lună ar putea să provină de pe Soare, mai exact din vânturile solare care ar fi depus atomi de hidrogen pe suprafața lunară, afirmă autorii unui studiu ce a fost publicat duminică, informează AFP.
Oamenii de știință consideră că apa a fost adusă în sistemul nostru solar, inclusiv pe Terra, de asteroizi sau de comete ce provin din zone îndepărtate ale spațiului.
Dacă rolul jucat de Soare în procesul de apariție a apei lunare va fi confirmat, acest mecanism ar putea contribui la apariția moleculelor de apă și în alte zone din sistemul nostru solar, au declarat Yang Liu, de la Universitatea Tennessee din Knoxville, și colegii săi.
Soarele emite un flux continuu de particule, un fenomen denumit „vânt solar”, care face ca astrul să piardă 1 milion de tone de materie pe secundă, însă această scădere este infimă, în comparație cu dimensiunile sale.
Aceste particule, în majoritatea lor ioni de hidrogen și de heliu, dar și atomi de oxigen, nu pot atinge suprafața Terrei, care este protejată de atmosfera densă și de câmpul magnetic ale ei. Luna este însă lipsită de aceste bariere și este „bombardată” în permanență de aceste vânturi solare, care își „implantează” particulele în praful ce acoperă suprafața lunară, denumit „regolit”.
Hidrogenul ajuns astfel pe suprafața Lunii poate fi transformat în molecule de apă (H2O) sau într-o moleculă apropiată, hidroxil (HO), chiar dacă oamenii de știință nu cunosc pentru moment felul în care se întâmplă acest lucru.
În virtutea descoperirilor recente făcute de NASA, prin care agenția spațială americană a găsit cantități de apă înghețată la polul sud al Lunii, Yang Liu și colegii săi au analizat eșantioane de „sticlă lunară” recoltate în timpul misiunilor americane din seria Apollo.
Studiul lor, publicat în revista britanică Nature Geoscience, demonstrează faptul că o mare parte din aceste eșantioane conțin într-adevăr molecule de hidroxil și de apă, ale căror atomi de hidrogen au aceeași natură cu cei provenind din Soare.
Măsurătorile efectuate de echipa coordonată de Yang Liu indică, totodată, cel puțin alte două surse de hidrogen: una este similară cu apa conținută de cele mai multe comete, iar cealaltă este asociată cu reacțiile nucleare produse de particule.
Totuși, „dezbaterea rămâne deschisă în ceea ce privește originea și repartiția acestei ape, ca și data la care ea a ajuns pe Lună”, au precizat oamenii de știință.
Autorii studiului consideră că și alte corpuri cerești din sistemul nostru solar, lipsite de atmosferă și expuse în mod direct vânturilor solare, precum Luna, pot să găzduiască la rândul lor molecule de hidroxil.
După părerea lor, planeta Mercur, cea mai apropiată de Soare, dar și asteroidul Vesta, care orbitează în jurul Soarelui, ar putea fi „candidați” pentru a confirma această teorie.
