O paralelă fotografică între două capitale proaspăt intrate în Uniunea Europeană: București-Sofia

Ramona Vălean, o fostă elevă a Liceului de Artă „Ciprian Porumbescu” din municipiul Suceava (unde a studiat în primul an la clasa prof. Angela Pitariu-Bolnavu), absolventă a Secției de pictură și a unui masterat de specialitate la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, ne oferă, de la începutul acestei săptămâni, pe simezele dedicate manifestărilor expoziționale temporare ale Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina (CMB), o expoziție de fotografie, o „călătorie-jurnal” cum spune ea, prin două capitale proaspăt intrate în Uniunea Europeană: București-Sofia. „O expoziție inedită”, cum a prezentat-o la vernisaj directorul general adjunct al CMB, Mugur Andronic, aparținând unei tinere artiste care „se încăpățânează să rămână bucovineancă și să revină mereu la matcă”. Pornind la drum dintr-un impuls de moment stârnit de o anumită curiozitate („Cum sunt cele două orașe și mai ales cum este Sofia în 2007?”) Ramona și-a luat, după cum singură a mărturisit, „aparatul de fotografiat și buletinul” și a plecat să „vâneze” imagini. A imortalizat cadre dâmbovițene cu „Casa noastră, a Poporului”, cu Ateneul Român și impozantul imobil al CEC-ului, dar a surprins și zâmbetul copiilor care se joacă „De-a v-ați ascunselea prin gunoaie” în cartierele mărginașe ale capitalei, „Undeva în Ferentari”, imagini din locurile aglomerate (stații de tramvai și metrou, piețe…) „tranzitate de o lume pestriță”, îmbulzeala și rumoarea din Piața Romană sau din Pasajul Unirii, și, într-o incursiune comparativă (pe care a prezentat-o expozițional într-o desfășurare paralelă) a fotografiat Sofia, o capitală care are la rândul ei clădiri de patrimoniu (Biserica Rusă, Teatrul sau Universitatea) dar și barăci și câini vagabonzi, manifestații de stradă și locuri improvizate unde se vând tot felul de lucruri. „Este Sofia mai frumoasă decât Bucureștiul, sunt bulgarii mai săraci ca noi, sunt cele două capitale demne de Uniunea Europeană?”, se întreabă Ramona expunându-și lucrările. „Proiectul meu – spune ea – nu vine să judece, ci să descopere locurile și oamenii celor două spații…Culoarea lumii, a orașului, a unui colț de stradă sau a unui detaliu arhitectural redau trăirea internă, fluxul celor două orașe, ritmul în care se mișcă lumea”. Și o întâmplare amuzantă pe care ne-o povestește: ”Întorcându-mă spre casă, din Sofia, în autocar, am intrat în vorbă cu un student bulgar care mi-a mărturisit că îi place mai mult Bucureștiul deoarece are străzile mai largi, e mai bine structurat și are o arhitectură mai frumoasă…Nu e adevărat, i-am zis, Bucureștiul e plin de praf, traficul e infernal, mașinile fac coloane în orele de vârf iar arhitectura orașului nu ține cont de nici o regulă estetică. Mie-mi place mai mult Sofia…”. O expoziție la vernisajul căreia deși au venit, așa cum a remarcat Mugur Andronic, „o mână de oameni”, au avut cu toții prilejul de a se „revaloriza la scară națională” prin mesajul acestei tinere, despre care fosta sa profesoară, artista plastică Angela Pitariu-Bolnavu (cu regretul prezenței reduse care însă „nu trebuie să-i lase în suflet vreo urmă de dezamăgire”) a spus că „are deja o valoare incontestabilă”, „o artistă care știe că nu va face niciodată în viață compromisuri”. Și un final care-i aparține Ramonei, vizavi de această privire în oglindă București-Sofia: „Urâte sau frumoase, iubite sau detestate, sunt orașele în care trăim și care ne reprezintă în Europa. Așa sunt ele acum surprinse de mine. Cum vor fi ele peste ani, cum vom fi noi, vom vedea în episodul viitor”. Ceea ce ne încredințează că Ramona nu se oprește aici. De fapt, am și aflat că toate aceste imagini sunt ca și desenele din caietul de schițe: subiecte pentru lucrările ei de pictură.