Stufstock 5

O panaramă de festival și o minune de grup: Toy Dolls



O panaramă de festival și o minune de grup: Toy Dolls
O panaramă de festival și o minune de grup: Toy Dolls

Am urmărit, atât cât am putut, câte una din fiecare ediție a Stufstock-ului, ajuns acum la ediția a 5-a. Dar „pe viu” nu mi-a fost dat să particip până în acest an. Nu, n-a fost o întâmplare, ci m-am dus acolo special pentru un grup: Toy Dolls, ajunși aici oarecum întâmplător, urmare abandonului nu știu cui. Despre cum au cântat ei, mai încolo. Deocamdată, despre organizare: catastrofală. O spune unul care are termeni de comparație: am fost la „B’Estival”, la „Live Earth” și la Rolling Stones, adică la toate evenimentele muzicale din această vară. Nicăieri n-au fost chiar toate un dezastru, ca la Stufstock, începând cu locul ales (sau impus de primarul comunei?): un ogor cu praf – dar dacă ploua? – care a avut grijă, din țopăiala mea sau / și a vecinilor să se impregneze adânc în adidași, pantaloni, tricouri și, desigur, piele, astfel încât, cu tot cu transpirație, la sfârșit arătam, fiecare din noi, de parcă am fi ieșit din mocirlă (deci, mai bine ar fi plouat!). Apoi, deși pe bilet scria doar că „este interzis accesul cu recipiente de sticlă”, nesimțiții de jandarmi + bou di garzi (sau cum le-o zice!) i-au smuls din mână până și recipientul de plastic copilului meu. Era „Ice Tea”, nu vin… că din ăsta beau din greu, dincolo de gardul de la intrare, alți jandarmi + boi di gard (o fi corect așa?) și prietenii lor. Soției vărului meu i-au confiscat medicamentele (strict necesare și care trebuiau luate la oră fixă) din poșetă!… o pagubă de nici 4 milioane de lei, probabil ceva mai mare decât dacă era marijuana… din care fumau destui, „neprinși” la poartă de aceiași jandarmi… care însă nu se dădeau în lături de la percheziția corporală – mai mult pe la țâțe și fese – detinată doamnelor!… că pe noi, bărbații, ne-au lăsat nederanjați la capitolul ăsta (e drept că după ce i-am trântit peste bocanci sticla mea – de plastic! – cu apă minerală, urându-i s-o bea el și cu mă-sa aia de-a făcut așa un derbedeu breaz, și după ce i-am zis că bine le fac ăia din galeriile lui Steaua și Dinamo, când le trag pumni și d-aia, de crezi că-i Uniunea Europeană). Apoi, o beznă deplină în care te loveai de fel de fel de arătări, w.c.-urile pline-ochi (vineri, 17 august, orele 21 – 0.30) și puțind a hoit, ce mai, o panaramă la care, slavă Domnului, măcar sunetul a fost O.K., cel puțin la „Timpuri Noi” care au fost absolut rezonabili și, în fine, cei pentru care m-am hazardat eu în acest iad: Toy Dolls, niște muzicieni britanici de cea mai bună calitate, care se dedau la un soi de parodic-punk-rock extraordinar. Sunt trei la număr: Olga (!!), pe numele real Michael Algar, un chitarist pe care, și ca viteză, și ca acuratețe tehnică îl clasez fără ezitare printre primii 10 pe lume (cu tot cu Steve Vai, Satriani ori Malmsteen!), un basist nebun, Tom Goober și, în sfârșit, The Amazing Mr Duncan – la tobe! Așa l-a prezentat Olga, așa apare pe site, așa îl traducem și noi: Surprinzătorul Domn Duncan – și el un drummer cu știință de „carte” câtă încape. Demenții – că asta sunt toți trei! – parodiază tot ce se poate, de la clasicele „Blue Suede Shoes” și „Lazy Sunday Afternoon” până la „Living la Vida Loca”. Ba mai trag și o „Toccata” de Bach, într-o viteză demențială, zic eu că de vreo 5-6 ori mai iute decât originalul. Și așa fac cu toate: le cântă de câteva ori mai rapid, piesele durând adesea doar un minut și ceva. Un spectacol incandescent, uluitor ca ritm, încât nu te miră că doi dintre cei trei Toy Dolls și-au lepădat după nici zece minute cămășile roșii (ochelarii – registered trade mark! – nu!) și au transpirat în șuvoaie încă vreo oră, fără ca în acest timp să ia vreo pauză. N-ați fost acolo – nu v-am văzut! – și zău că trebuie să vă pară rău. Căutați-i pe unde s-o putea (acum sunt în Japonia!) și vedeți-i. Nu-i destul doar să-i auzi, e musai și pe văzute. Și să nu credeți că se desființează, chiar dacă turneul actual se intitulează „Our Last Tour? – 2007”, fiindcă așa o ține din 1979, de la înființare: toate turneele lor s-au numit „Our Last Tour?”, plus anul – 1979, 1982, 1993, 2005, 2006, acum 2007! Toy Dolls – un grup nu mare. Enorm!



Recomandări

Alessia Pop, câștigătoarea trofeului și a marelui premiu de 100.000 euro ale competiției „Vocea României”

Alessia Pop, câștigătoarea trofeului și al marelui premiu de 100.000 euro al competiției „Vocea României”
Alessia Pop, câștigătoarea trofeului și al marelui premiu de 100.000 euro al competiției „Vocea României”