O nouă generație

Săptămâna trecută am avut ocazia să mă întâlnesc în Parlamentul European cu 35 de tineri și tinere din Sibiu, însoțiți și de câteva persoane un pic mai în vârstă.
Vizita la Bruxelles venea ca o recompensă pentru faptul că au participat ca voluntari, în toamna anului trecut, la organizarea celei de a III-a Adunări Ecumenice Europene, eveniment care a reunit personalități ale vieții religioase și sociale de pe întreg teritoriul european.
În primul rând, nu mică mi-a fost mirarea să văd că mai există acțiuni de voluntariat, în special în rândul celor tineri. Și e bine să fie așa, pentru că, în unele cazuri intervine și motivarea sau răsplata într-un fel sau altul.
„Negociată” la 15 minute de către ofițerul de presă al delegației social democrate la Parlamentul European, întâlnirea cu grupul de la poalele Făgărașului s-a transformat într-o cascadă de întrebări și răspunsuri dintre cele mai diverse.
Obișnuiți cu un anumit regim de interacționare, pentru că înainte cu câteva ore au fost primiți la Comisia Europeană, tinerii și tinerele, în marea lor majoritate pentru prima oară în capitala Europei, au devenit foarte interesați, după ce le-am povestit câteva dintre particularitățile parlamentului.
Plaja de întrebări a fost una foarte variată, de la modul în care suntem priviți noi, românii, în Europa, la diferențele de sistem social care ne-au separat, în trecut, de lumea occidentală.
În cele din urmă, după aproape 2 ore de „parlamentări” și evident după fotografiile de rigoare, în holul cu drapele de la intrarea pentru public, am fost nevoiți să ne luăm rămas bun și să contăm pe ceea ce am reușit să învățăm unii de la alții.
Pentru mine, chiar dacă m-am predat necondiționat și am acceptat toate întrebările, acest tip de interacționare cu un grup de adolescenți a însemnat o sursă de informare și de cunoaștere a modului în care noua generație percepe frământările momentului în România.
Având în spate prestația anterioară ca voluntari într-o acțiune religioasă, unele întrebări au avut legătură cu biserica, cu modul în care politicul ține sau nu cont de caracterul aparte al națiunii noastre, care nu înseamnă altceva, decât faptul că majoritatea largă crede în Dumnezeu, iar gradul de încredere în Biserică este încă la un nivel ridicat.
Au fost și frământări în legătură cu subiectele fierbinți de pe scena politică, direcționarea întrebărilor arătându-mi clar faptul că aglomerarea de subiecte politice în viața cotidiană își pune amprenta și asupra celor mai tineri, care sunt informați suficient de bine, chiar dacă, în unele cazuri, pot cădea pradă manipulării practicate de principalii actori ai scenei politice românești.
Un astfel de exercițiu cred că ne-a fost de folos tuturor, iar mie îmi dă speranța că generația care vine poate continua reformarea României în ansamblu, mai ales prin prisma faptului că ei reprezintă cu adevărat prima generație de români care s-au născut după 1989.
Sper să nu uite trecutul, sper să-l înțeleagă fără a-l condamna în mod neapărat și sper să nu repete anumite greșeli pe care, se pare, le tot repetăm ciclic de-a lungul istoriei.