Mult așteptata „Noapte albă în Cetatea de Scaun”, acțiune cuprinsă în programul manifestărilor organizate de Complexul Muzeal Bucovina (CMB) cu prilejul sărbătoririi „Zilelor Sucevei” le-a reamintit celor care și-au trăit junețea în anii ’70 (și a oferit o mostră de spectacol de calitate neregizat generației tinere de astăzi) cum se desfășurau (prelungindu-se până în orele târzii ale nopții) serile de muzică și poezie ale Cenaclului „Flacăra”. Avându-l ca prezentator pe poetul Ion Cozmei, unul dintre participanții activi la ceea ce a însemnat fenomenul Cenaclului „Flacăra” (atât ca poet laureat al seriilor de manifestări cenacliste, ale cărui versuri au devenit texte pentru cântecele de muzică folk, cât și ca organizator și prezentator de spectacole în perioada în care era directorul Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Suceava), spectacolul din cetate, care s-a închegat ad-hoc între protagoniștii care au evoluat sub cei doi stejari din curtea interioară (curte luminată de jur împrejur, ca și culoarul care conducea către aceasta pe sub arcadele portalurilor de piatră, de flăcările pâlpâitoare ale lumânărilor care alcătuiau un lanț luminos și șerpuitor) s-a bucurat de prezența unui număr mare de iubitori de poezie și muzică folk. În noaptea de ajun a sărbătorii în care fetele pitesc sub pernă flori galbene de sânziene ca să-și viseze ursitul, Carmen Agoutin, Cornel Angelescu, Cătălin Onciu și Grupul „Odyssey” au interpretat cele mai cunoscute piese care au fost lansate în cadrul Cenaclului „Flacăra”, melodii pe care publicul contemporan acelor vremuri nu le-a uitat iar generațiile următoare și le-au însușit și le-au păstrat în sipetul cu cântecele de suflet ale neamului. O noapte de muzică și poezie în care Ion Cozmei a recitat, printre altele, un „Extemporal cu tristețe”, poezie cu care a obținut în anul 1981 Premiul I al revistei și al Cenaclului „Flacăra” la Festivalul „Baladele Dunării” de la Galați, noapte care, pornind de la ceea ce a-nsemnat Cenaclul „Flacăra” ca ferment cultural, a născut ideea unui nou cenaclu pentru care Carmen Agoutin a propus (cu speranța că va avea sorți de împlinire) numele Cenaclul „Bucovina”. O noapte care a durat atâta timp cât lumina lumânărilor a fost vie, care s-a datorat inițiativei directorului general al CMB, Constantin-Emil Ursu, pentru care Ion Cozmei a alcătuit următoarea epigramă: „Sânziene bat în poartă / Lumea își urmează cursul / Numai noi, bătuți de soartă / Încă mai umblăm cu…Ursul”.
