Modul de eliberare de egoism, de iubire de sine, este continua luptă cu iubirea de sine și cu compătimirea de sine. Întotdeauna ne compătimim pe noi înșine. Întotdeauna ne văităm și ne tânguim pentru că altcuiva îi este bine. Este ceva care ne ține în iubirea de sine. Este iubirea confortului. Iubirea lucrurilor care ne aduc plăcere. Anume ea continuă să ne ațâțe iubirea de sine.
Trebuie să strivim în noi tendința de satisfacere a curiozității, iubirea comodității, iubirea de plăcere, toate aceste aspirații care ne alimentează samavolnicia, care întotdeauna vor să fie satisfăcute.
În viață, obișnuințele se întăresc prin repetare. Astfel, dacă omorâm samavolnicia, lipsind-o de hrană, înăbușind-o, ea dispare. Deci, când samavolnicia ne roagă să o îngrijim și să o dezmierdăm, trebuie să-I răspundem: „Taci!”. De exemplu, ea spune: „Mi-e foame!”, iar noi răspundem: „Nu, nu ți-e foame!”, „Vreau aia și aia”, „Nu, nu ai nevoie de asta!”. Și atunci, până la urmă, ea va tăcea.
Domnul ne spune: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”. Asta înseamnă eliberarea de propriul eu. Asta înseamnă că eul nu mai are nici o importanță.
(Schiarhimandritul Ioachim Parr, Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos, volumul II, Editura Egumenița, Galați, 2015, sursa: Doxologia.ro)




