„O mătușă pierdută” – primul cabaret politic de pe scena suceveană

– Mătușa Sahara e cheia tuturor jocurilor politice, atât la noi, cât și peste hotare
În cadrul primelor manifestări dedicate Zilelor Sucevei, sucevenii au avut parte de o piesă de teatru – cabaret politic, jucată în premieră în provincie.
Povestea apariției acestei piesei e la fel de interesantă ca și spectacolul în sine.
După cum a mărturisit regizorul Dan Tudor, „O mătușă pierdută” s-a născut atunci când, împreună cu grupul Vouă, dorea să facă o adaptare modernă a piesei „O scrisoare pierdută” –de Ion Luca Caragiale.
Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci privirea să-i cadă pe un titlu de ziar, referitor la scandalul mătușii Tamara, de unde i-a venit și ideea de a pune în scenă o analiză
a vieții politice românești, suprapusă peste mediul politic din scrierile lui Caragiale.
Rezultatul: un spectacol spumos, plin de ironie, un pamflet agasant pentru cei implicați în viața politică și care se simt vizați, pe alocuri, de ceea ce se petrece pe scenă.
În prim-planul piesei se află un important membru al Guvernului, Marian Mătase (Cristian Crețu) și soția sa, Sana (Monica Davidescu), care, la îndemnul unui securist ce pare a servi mai mulți stăpâni, dar și propriile interese, caută o mătușă pe numele căreia să își treacă o parte din avere, pentru a nu bate la ochi în cazul unor verificări amănunțite.
Securistul, băiatul bun la toate, le oferă și soluția – propria sa mătușă, care pe parcursul spectacolului se dovedește a fi extrem de cunoscută. Cum care mătușă? Mătușa Sahara!
Surdă ca o buturugă și la fel de țeapănă, mătușa Sahara pare a fi salvarea lui Mătase, care își trece o bună parte din avere pe numele ei.
Deja se și vede descotorosit de amenințările contracandidatului său, Siberian Bănescu (Adrian Fetecău), a cărui simplă pomenire îi provoca aceeași reacție ca și când ar fi auzit de Dracu: Ptiu…
Mai mult, consideră că îl are la mână pe acesta, cu un subiect de scandal, că în fabrica de înghețată pe băț a acestuia, bețele sunt făcute din catargele flotei dispărute.
Scenele din “O scrisoare pierdută”, cu discursurile demagogice, fără nici un sens, sunt aceleași și la tribunele din zilele noastre, când același faimos cetățean turmentat intră furtunos în scenă întrebând: „Dai o bere? Hai că te votez”. Continuarea e la fel de elocventă: „Și eu sunt cinstit, dar pe mine cine mă cinstește?”, urmată de îndemnul patriotic – “Faceți cinste! Faceți cinste!”.
Piesa e populată de fel de fel de personaje, cu nume predestinate: Șpaguride – „care știm cu toții cu ce se ocupă”, Gogoris Cancanache – reprezentantul Uniunii Europene, trimis să pună lucrurile la punct în țară și Morco Velo, traducătorul acestuia, cu puternic accent maghiar, care nu scapă ocaziile de a întoarce vorbele în favoarea sa – „Mătușa are virusul corespondenței aviare, care se transmite de la politicieni la oameni, în afară de județele Harghita și Covasna”.
Eminența cenușie a întregii piese este Ion Spiliescu, de care toți ascultă fără crâcnire.
Jale mare îi cuprinde pe toți atunci când mătușa Sahara dispare, temporar, pentru că ea apare ca din senin, mai tânără, mai vioaie, viguroasă și poruncitoare, arătându-se a fi mătușa tuturor.
Nu doar o mătușă națională, ci internațională, fiind mătușă atât politicienilor români, cât și celor din UE, care au câte ceva de ascuns.
„Eu nu sunt numai Mătușa voastră…, ci și Mătușa urmașilor voștri… și a urmașilor urmașilor voștri, în veacul vecilor!”, rostește ea verdictul final, ce indică clar cum se vor desfășura lucrurile și în viitor.
Finalul piesei e aproape apoteotic, cu toate personajele implicate în piesă târându-se în patru labe, grohăind mulțumiți pe când adună banii de pe jos, dar care încremenesc la auzul imnului național. Atunci apare un copil, care ia totul ca pe o joacă și aruncă banii din mâinile lor, readucând lucrurile la normal.
Membrii formației Vouă au declarat că piesa lor a deranjat și deranjează încă, motiv pentru care au întâmpinat greutăți la punerea ei în scenă, dar că aprecierea de care s-a bucurat la Suceava le-a dat motive să continue și să depășească obstacolele.