Întâmplării de vineri seara de la Aeroportul Otopeni i s-au dat numeroase interpretări de atunci încoace. În mod obișnuit, ieșirile lui Traian Băsescu nasc o sumedenie de supoziții, avându-și izvorul în disponibilitatea personajului de a contrazice șocant tot ce se atribuie, de regulă, unui șef al statului: echilibru, detașare, înțelepciune, privirile ațintite spre obiective istorice din viitor, dar mai ales superioritate. Acea superioritate cerută de înaltele responsabilități ale funcției și care, prin asta, nu îngăduie unui șef de stat tăvălirea pe podelele cocinei.
Intervenția de vineri seara a avut menirea de a stârni un freamăt iscoditor mult mai mare decât de obicei din trei motive:
1) A fost neașteptată.
2) A fost făcută la întoarcerea de la Consiliul de primăvară al UE, reuniune unde s-au dezbătut chestiuni majore pentru soarta României. În loc de a ne vorbi despre ele, Traian Băsescu s-a complăcut într-un pamflet ieftin, de absolvent de Școală Militară.
3) A lăsat impresia unei izbucniri de moment, izvorâtă dintr-o tulburare de pe parcursul călătoriei cu aeronava.
S-au dat așadar, acestui moment – după opinia mea exagerat de către Trustul de presă al lui Sorin Ovidiu Vântu – felurite interpretări.
De la cele răuvoitoare (președintele s-a întrecut cu paharul pentru a mai îmblânzi plictiseala unui drum Bruxelles-București) până la cele ținând de teoria conspirației (în avion, Traian Băsescu a fost incitat împotriva presei de către vreun consilier).
O interpretare cât de cât adecvată a acestui moment e imposibilă în afara unei raportări la trăsătura de esență a politicianului Traian Băsescu.
A trecut neobservată o remarcă făcută hodoronc-tronc de Traian Băsescu la decernarea premiilor VIP: pentru domnia sa contează doar voturile!
În mai multe rânduri, domnul președinte s-a exprimat ca adept al tezei potrivit căreia în politică are importanță doar victoria electorală. Crez eminamente de lider populist, acesta vrea să spună că pentru un conducător contează doar ajungerea și supraviețuirea la putere. N-are importanță că pentru acest scop (meschin în ultimă instanță) sacrifici totul: morală, familie, bun simț, amici, interese naționale. Important e să fii în sondaje pe primul loc și, în ultimă instanță, să câștigi un al doilea mandat.
Sub semnul acestui ideal de viață și activitate, Traian Băsescu e dependent de sondaje. În fiecare moment din anii de mandat, domnia sa a avut drept principală preocupare cea de a nu pierde puncte. Că o astfel de preocupare face primul mandat prezidențial al lui Traian Băsescu de o sterilitate înfricoșătoare e altă poveste. Povestea asupra căreia trebuie să ne concentrăm spune că tot ceea ce face Traian Băsescu se poate explica prin această manie cancerigenă a sondajelor.
Dacă ar fi să dăm crezare unor zvonuri devenite știri, Traian Băsescu a aflat, din sondajele făcute de Serviciile Secrete, că a pierdut în ultimul timp o zestre prețioasă.
Se impunea, așadar, o manevră socotită (de domnia sa) ca aducătoare de puncte electorale.
Cea de a crea un nou conflict artificial.
Conflictul cu presa.
Și, judecând după reacția isterică a unor lideri de opinie, manevra i-a reușit!
