Este greu să privești chipul unei mame disperate că fiul ei este grav bolnav. Este cu atât mai greu să povestești în cuvinte durerea unei familii, care nu poate să accepte că fiul lor nu mai are șanse la un tratament sau o intervenție chirurgicală care să-i curme suferința. Adolescentul în vârstă de 16 ani, Romario Florin, a devenit ființa cea mai importantă din familia Matei, fiind al patrulea copil, un copil dorit, la nașterea căruia părinții s-au bucurat când l-au ținut pentru prima dată în brațe la fel de mult ca și la nașterea celorlați frați mai mari. Nici o clipă nu s-a gândit atunci Sarmiza Matei, mama lui Romario, că vor urma ani grei de suferință, ani în care a fost internată de nenumărate ori în spital cu fiul ei. Fără să își dorească cineva acest lucru, fără să anticipeze nimeni, Romario a devenit „povara” familiei, care nu reușește să-i facă față atunci când devine agresiv din cauza bolilor, a durerilor, când lovește tot ce întâlnește în cale, când sparge lucruri și este greu de stăpânit orice i-ai promite. Și totuși, în această situație, Sarmiza Matei, ca orice mamă, speră că într-o zi un medic îi va salva copilul.
„Nu știe să ceară, să spună ce-l doare, nu merge singur la baie, are nevoie de scutece și nici nu mănâncă precum un copil normal”
Romario Florin Matei suferă de scolioză cervicală-dorsală severă, retard psihomotor sever, autism și multe alte afecțiuni care, înșirate pe o scrisoare medicală, îți dau fiori doar citindu-le, fără să îți dai seama cât de mult pot să împovăreze aceste boli un copil. „Abia la doi ani și-a ținut capul sus și a început să meargă în piciorușe. De la două luni și jumătate tot merg cu el prin spitale. Sunt o mamă disperată. Din cauza scoliozei, copilul are o cocoașă mare, suferă de plămâni, nu respiră cum trebuie, și-a deformat foarte mult mersul, se poate oricând îneca în somn, pentru că are și limba mai mare decât ar trebui. Are multe afecțiuni, chiar și la inimă…”, ne-a povestit mama lui Romario, care printre lacrimi și cu un oftat lung ne-a spus că cel mai grav este că fiul ei a devenit agresiv, nervos, agitat.
„O perioadă a luat niște medicamente pentru a se calma, dar, din păcate, efectul a fost exact invers. După ce mă chinuiam să-i dau pastila, la puțin timp devenea mai agitat, mai agresiv și am fost nevoită să întrerupem tratamentul. În acest moment, Romario nu ia nici o pastilă. Este un chin, pentru că nu știe să ceară, să spună ce-l doare, nu merge singur la baie și are nevoie de scutece (pampers) și nici nu mănâncă precum un copil normal. În afară de salam ras pe răzătoare, doar un anumit salam, ciocolată și napolitane, nu vrea să mănânce nimic. Știm că nu este o alimentație sănătoasă, dar refuză orice altceva, și, credeți-mă, am încercat orice”, s-a destăinuit femeia, care este și însoțitorul personal al fiului ei, încadrat în grad de handicap (deficiență funcțională gravă – cu asistent).
Copilul este de multe ori agitat, moment în care face lucruri necontrolate
Când am ajuns acasă la Romario, l-am găsit în fața televizorului, aproape lipit de ecran, legănându-se, ascultând manele, ținând în fiecare mână câte un telefon mobil, pe care, din când în când, le mai butona. Nu a fost deranjat că am intrat în camera lui, nu ne-a băgat în seamă, ci și-a văzut în continuare de preocuparea lui. Atunci când mama și bunica băiatului l-au strigat insistent și-a întors fața spre noi, puțin mirat. Bunica lui Romario, Maria Brăișteanu, în vârstă de 77 ani, este o prezență permanentă în casă, ceea ce-i dă o anumită stabilitate nepotului. Îi cunoaște chipul, la fel ca și pe cele ale părinților.
Din păcate, copilul este de multe ori agitat, moment în care face lucruri necontrolate. „Mă credeți că i-au căzut unghiile de la picioare pentru că lovește cu mare putere, minute în șir, în ușa de la cameră. Am fost nevoiți să schimbăm gemurile de la uși, să punem plastic în loc de sticlă, pentru că le-a spart de mai multe ori și risca să se accidenteze foarte rău. Am dat jos perdelele de la ferestre, pentru că trăgea de ele până ce le rupea. Am lăsat puțină mobilă în camera lui, tocmai pentru a evita să o spargă sau, și mai rău, să se taie, să se lovească cu diferite obiecte. Nici nu știți de câte ori ne-a lovit și pe noi, dar ce să facem? Știm că este bolnav și că are nevoie de ajutor. Nu putem să-l pedepsim, pentru că el nu înțelege ce îi spunem. Trăiește în lumea lui și ar fi bine dacă nu ar face crize. Trebuie supravegheat 24 de ore din 24. Este greu de stăpânit și de un adult”, a mai completat mama lui Romario.
Strigăt de ajutor
Deși mai mulți medici care l-au consultat i-au recomandat lui Romario kinetoterapie, Sarmiza Matei ne-a spus că nu poate nici un kinetoterapeut să lucreze cu el, pentru că refuză orice ajutor. Femeia a încercat toate metodele, la fel și specialiștii, însă nu au reușit să lucreze cu băiatul. Un chin a fost și atunci când a trebuit să-l ducă la stomatolog. A fost nevoie de anestezie totală pentru a-i extrage mai mulți dinți și măsele care-i dădeau dureri cumplite băiatului.
Veniturile care intră în casa familiei Matei sunt circa 800 de lei, banii de însoțitor ai mamei și alocația complementară a lui Romario, pensia bunicii, în valoare de 400 de lei, și câteva sute de lei câștigați de tatăl minorului, din munci ocazionale. Din păcate, Sarmiza Matei a trecut și ea prin mai multe intervenții chirurgicale, unele boli fiind declanșate din cauza supărărilor, după ce a aflat că fiul ei este foarte bolnav.
„Uneori sunt atât de disperată, încât mă gândesc că nu are rost să mai trăiesc pe acest pământ… După, mă gândesc că trebuie să mă lupt pentru acest copil. Fac apel la părinții care au copii cu diagnostic asemănător cu cel al copilului meu (scolioză cervicală-dorsală severă), care, poate, au avut noroc să ajungă pe mâna unor medici care i-au ajutat, să mă sune și pe mine și să îmi spună unde să mă duc. Poate vede un medic acest material și este de acord să îi facă un control fiului meu, să vadă în ce stadiu sunt bolile lui acum și poate să intervină chirurgical. Pentru că nu a fost operat la cocoașă, deja are lichid la picior, mersul este din ce în ce mai rău, îi apasă coastele pe organe, este vai și amar de corpul lui, care nu mai arată ca al unui copil normal. Să mă ajute cineva, pentru că sunt o mamă care a ajuns la capătul puterilor. Nu l-am abandonat, nu l-am dat la stat, l-am crescut în familie, cu dragoste, dar situația lui se agravează și nu pot să stau nepăsătoare, văzând că fiul meu se simte din ce în ce mai rău”, este strigătul disperat al acestei mame, care vrea să-i ofere fiului ei o viață mai ușoară, cu ajutorul medicilor.
Cei care pot să o ajute cu o informație utilă pe Sarmiza Matei, cei care îi înțeleg durerea, medicii care pot să o îndrume pe femeie în ce spital să meargă pentru a reîncepe recuperarea fiului ei, lupta cu bolile, să o sune la numărul de telefon 0744 953 591.
