Am văzut și eu, la viața mea, destule măriri și decăderi. Am văzut fotbaliști, plătiți cândva cu leafă de rege, scăpătați apoi și stând cu mâna întinsă la pomana publică; am văzut foști parlamentari ajunși relativ în zdrențe; l-am văzut și pe posesorul de cultură almanahiană Andrei Gheorghe tras pe dreapta și depunându-și actele pentru ajutorul de șomaj… Indiscutabil, mult alb și mult negru mi-a fost dat să văd, la una și aceeași persoană. Dar parcă nici unul dintre cazurile ajunse la cunoștința mea nu se compară în dramatism cu cel al sexologului Vasile Mihăescu, supranumit – să mor dacă înțeleg de ce – Bebe. Pe acest bebe cu tâmplele ninse nu-l mai bagă azi în seamă decât ciorile care-i țintesc, din înaltul copacilor, reverul cămășii. I se citește pe chip și pe trup câtă suferință îi provoacă situația de față, care l-a luat ca din oală. Azi, vânzătoarele nu-l mai recunosc în magazin și-i dau restul cu acreală, fetișcanele de vârsta întrebărilor nu-i mai cer sfatul competent, emisiunile TV nu-l mai prezintă ca pe o mușcată din glastră.
Și ce faimă avea, până adineauri, surioară; faimă de ceasornicar elvețian, obsedat de șurubăriile fine ale intimității! Era pe cât de celebru, pe atâta de respectat și foarte puțin a lipsit ca președintele țării să nu-l decoreze cu vreun ordin național, pentru eforturile sale lăudabile de a scoate poporul din bezna sexuală în care se târa ca un orbete.
Păi, când apărea sexologul Bebe la emisiunile cucoanei Tatu, națiunea rămânea cu suflarea în gât, ascultându-l cum doinește vrăjit despre oralitatea neștirbită a actului intim și cum descrie, aidoma unui vulcanolog, neliniștitele magme care curg prin interiorul omului. El era dictatorul nostru absolut: era Stalin al orgasmelor, era Castro al gherilei din pat, era Ceaușescu al erecțiilor.
Iar acum, nimeni pare să nu mai aibă nevoie de produsele ieșite din cutele de cearșaf ale creierului său merituos. Bebe a ajuns un fitecine, un foarte fitecine.
Ia uitați-vă puțin acolo jos, pe trotuar! Vedeți o siluetă ușor gârbovită și singuratică, uitându-se galeș la trecători, doar-doar l-o recunoaște careva și i-o cere un autograf? Ați ghicit: e sexologul Bebe. Dar nimănui nu i se face milă de el. Peste un an, când va intra în vorbă cu niște tineri și le va spune că el e mare sexolog, tare mă tem că se va izbucni într-un râs monstruos pe seama sa, hohotit și cu exces de lacrimi.
