Atunci când îl vedem pe Cristiano Ronaldo sfidând suporterii adverși prin gesturile alea de puradel șmecherit, trebuie să fim siguri că Realul nu câștigă. Când a înscris la Barcelona se bătea și cu degetul în piept, adică stați liniștiți, e băiatu’ aici, vă rezolvă el, de data asta, la Dortmund, s-a mulțumit să-i așeze în bănci pe spectatorii nemți. Dar, cum există o armonie în toate, a urmat căderea pentru echipa lui Ronaldo. Să le fie de bine! Trebuie să adaug că îmi păruse rău, cu o seară înainte, de înfrângerea la potou a lui Celtic în fața Barcelonei. Extraordinară mostră de stoicism a scoțienilor în fața unei echipe catalane care ne arată că n-a învățat mai nimic din lecția de anul trecut a lui Chelsea. Însă din acea lecția a învățat altcineva și a demonstrat asta chiar pe pielea profesorului. Am îndrăznit să sper în victoria Șahtarului în meciul cu campioana europeană, dar maniera în care a obținut-o m-a lăsat perplex. Declarația prealabilă a lui Mircea Lucescu, despre faptul că echipa sa a ajuns la un asemenea nivel încât nu se mai teme de nimeni, am încadrat-o între mândrie și psihologie. Și iată că Lucescu știa ce vorbește, Șahtarul a interpretat o partitură încântător-ofensivă și nu i-a lăsat nicio șansă lui Chelsea, chiar dacă scorul ar lăsa altceva să se înțeleagă. Cei care au văzut meciul știu despre ce vorbesc. Din conferința de presă am reținut un lucru interesant, care confirmă că Lucescu-bătrânul percepe fenomenul la nivel mai fin decât mulți alții. Returul va fi de foc, fiindcă londonezii se vor mobiliza la maximum. Într-adevăr, felul în care au fost puși la colț trebuie să le fi zgândărit orgoliul jucătorilor englezi, pentru ei revanșa devenind o chestiune de onoare, dincolo de scopul teluric al calificării. Și nici orgoliul lui Abramovici nu trebuie subestimat.
Două vorbe și despre CFR Cluj. Andone este îndepărtat după un egal epic pe terenul Galatei, într-un moment în care clujenii sunt favoriți la locul secund. După părerea mea, prea mare prețul plătit pentru prestația din campionat, în definitiv prestigiul adevărat se câștigă în Liga Campionilor. Dar ce patron de la noi se poate lăuda cu o cât de mică parte din răbdarea și viziunea lui Ahmetov?!
