O lecție de la Valeriu Stoica

Era prin 2004, după ce PD si PNL anunțaseră că vor forma o alianță electorală. PSD sub Năstase părea atot-puternic și abuza de situație. Abia formată Alianța D.A. și cu perspective electorale slabe la orizont, Valeriu Stoica a ieșit public si le-a propus celor două partide să fuzioneze. Asta nu a făcut decât să agite apele pe lângă barca abia lansată la apă.
Am participat atunci cu Valeriu Stoica la o emisiune. Ne-am cam iritat reciproc. El spunea că cele două partide trebuie să se unească, pentru că dacă vor rămâne în structuri separate sub umbrela unei alianțe se va întâmpla exact ca în cazul CDR și la primul moment de relaxare vor începe scandalurile și fragmentarea. Eu spuneam că nu sunt motive să se forțeze nota și să se unească pentru că obiectivul comun era limpede: înfrângerea PSD și guvernarea. În plus, protocolul foarte bine pus la punct de Stolojan și Băsescu părea a fi un instrument bun pentru a rezolva neînțelegerile. În fine, ultimul meu argument spunea că nu are rost să aglomerezi într-o structură unică formațiuni cu identități doctrinare diferite. Nu că aș fi dintre cei care pun mare preț pe discursurile partidelor despre doctrine. În România nu se face politică de doctrină și nici nu se guvernează după doctrine. Guvernul de stânga Năstase a luat măsuri de austeritate care de obicei sunt luate de dreapta. Guvernul de dreapta Tăriceanu este iresponsabil fiscal și dublează pensiile, riscând să falimenteze sistemul de pensii. Doar două motive să nu dăm doi bani pe orientările doctrinare în politica românească. Doctrinele au însă un rol intern în partide. Oamenii ăștia chiar se iau în serios când se bat cu pumnul în piept că sunt liberali sau social-democrati sau populari, deși cei mai mulți dintre ei sunt analfabeți la nivel de cultură politică și înțeleg doar vag ce înseamnă fiecare dintre acești termeni (altfel nu s-ar spune în aceste zile că liberalismul de dreapta este incompatibil cu curentul popular).
Ca să revin la disputa mea cu Valeriu Stoica, e limpede că el a avut dreptate. Cunoștea mai bine viata de zi cu a partidelor. Alianța D.A. a funcționat pe post de contrapondere la PSD, dar mai departe a clacat. Stoica avea experiență practică. A fost o lecție pentru mine, am subevaluat faptul că partidele noastre funcționează în primul rând ca grupuri identitare. Acești oameni bolnavi de politică, fără univers psiho-cultural personal, socializați în grup și autoeducați în spirit gregar funcționează pe logica: suntem noi și ai noștri, cei care luăm decizii în această cameră, oricine din afară e un străin și dușman. Această logică bate orice: interese strategice, doctrine, calcule electorale. Dacă desparți aleator un grup mai mare de politicieni români în două mai mici și îi încui în două camere separate, peste o săptămână grupurile se vor urî de moarte. Gândiți-vă doar la Teodor Meleșcanu. Fost fesenist, fost susținător al lui Ion Iliescu. A rămas în PNL și e ministru. În acel PNL care nu îl scoate pe Stolojan din fesenist. Mai gândiți-vă cât de mult se urăsc PNL și PLD, deși sunt oameni care acum trei ani erau în același partid.
În unirea dintre PD și PLD simt ceva din logica de fier a lui Valeriu Stoica. Deja existau animozități între conducerile celor două partide. Lăsate să funcționeze separat, logica ”noi și ai noștri” ar fi funcționat implacabil. Obligându-i să se unească, îi obligi să discute într-un grup mai mare. Vor fi tensiuni, vor fi certuri, dar vor fi la comun. După ce m-am fript în disputa mea cu Stoica din 2004, îi dau acum dreptate lui și celor care au pus la cale strategia fulger de unificare.