O lăptăreasă pentru Wenger

Știu, nu pică prea bine un articol după El Clasico în care acesta să nu poată fi cuprins, dar cei care foșnesc hârtia din ziar între degete știu cum să primească asta. Ceilalți ar trebui să depășească elegant neajunsul. Dar etapa din weekend are și alte repere importante în afara marelui meci din Spania. S-a tot vorbit despre posibilitatea ca Bayern să-și asigure titlul matematic, cu nu mai puțin de opt etape înainte de final (!), dar Borussia Dortmund a găsit resurse să câștige și ea, astfel încât momentul se amână pentru unul din următoarele două meciuri, dar nicio grijă, luna martie nu va trece fără ca bavarezii să sărbătorească, întrucât Bundesliga are programată etapă intermediară marți-miercuri. Dar, așa cum Bayern mai așteaptă doar o confirmare formală, într-un alt campionat puternic, o echipă creditată cu mari șanse la un moment dat pune un punct mare veleităților la titlu. Este vorba despre Arsenal, pe care n-o condamnă matematica, ci se condamnă ea însăși! Sau sistemul conceput de Wenger. Căci la asta se reduce totul, la eșecul unui proiect. E clar, nu se poate face performanță cu bani puțini, cu politică decentă de transferuri, cu jucători din propria pepinieră (excepție poate fi considerată Barcelona, dar nici ea nu și-a pus frână când i-a căzut vreun jucător cu tronc). Ceea ce i-a fost dat lui Wenger să pătimească la ceas aniversar – 1.000 de meciuri pe banca tunarilor! – întrece limita suportabilului pentru orice om care pune suflet în meseria asta. Iar când lecția acestui 0-6 („lăptăreasă” se cheamă în tenis un set la zero…) este administrată de Mourinho, pe care Wenger n-a știut niciodată de unde să-l apuce, senzația devine încă și mai acută.
Apropo de Mourinho, că tot speram vineri într-o confruntare a sa cu Real în oprimile Ligii Campionilor, acest lucru nu s-a întâmplat, dar nici PSG-ul nu-i de colo pentru Chelsea. Și Ibra este un fost elev de-al său, ba încă unul care nu s-a sfiit să-l declare pe Mou cel mai bun din cariera sa. Respectul este reciproc, ca între niște oameni care nu se sfiiesc să-și clameze valoarea, dar pe teren unul dintre ei se va umple de respect. În rest, United și Dortmund par victime cvasi-certe în fața lui Bayern și respectiv a Realului, în timp ce Barcelona-Atletico pare mai echilibrat, dar catalanii au un lot care se pretează mai bine la dublă manșă.