Manifestarea literară din ciclul “Scriitorul citește”, organizată miercuri de Societatea Scriitorilor Bucovineni la Librăria Scriitorilor din municipiul Suceava, a fost dedicată memoriei poetului Gheorghe Lupu.
“Luminați-vă / Întristați-vă-n numele meu”
Întrunirea, de la librăria atât de apropiată de fosta locuință a poetului, a reunit un număr mare de scriitori, prieteni și cititori, oameni care l-au prețuit pe cel care spunea că își cară “din veac vecia cu spinarea”, îndemnându-ne să ne luminăm întristându-ne-n numele său.
Virginia Lupu, soția poetului, care poartă stindardul memoriei îngrijindu-se de publicarea versurilor rămase în manuscris, și fiica sa, Ana Maria Baciu, au revenit și în acest an la Suceava pentru a lansa încă două cărți, se pare că ultimele până ieșirea de sub tipar, anul viitor, a unei antologii lirice la care lucrează criticul și istorilul literar Adrian Dinu Rachieru.
“Boemul perfect al Bucovinei”
Au evocat personalitatea lui Gheorghe Lupu prietenul său ieșean Emilian Marcu (rememorând momente trăite împreună “demult, tare demult”), Mihai Sultana Vicol (care a conturat efigia “boemului perfect al Bucovinei”, care “și-a trăit viața în poezie și-n pulberea propriei dureri”), Ion Beldeanu (care a apreciat “ambiția frumoasă și costisitoare” a Virginiei Lupu de a publica postum scrierile rămase în “arhiva lirică” a poetului), Nicolae Cârlan (care a creionat portretul unui “om prodigios”, “foarte stăruitor”, înzestrat cu o “energie lirică” deosebită).
“Umbra privighetorii” și “Bună ziua, Dodoleață!”
S-au citit versuri de Gheorghe Lupu și s-au prezentat cele două cărți (apărute la Editura “Grinta” din Cluj-Napoca), “Umbra privighetorii”, “o excepțională carte de poezie”, cum a remarcat Emilian Marcu (carte care conține 70 de poezii, tot atâtea câți ani ar fi împlinit poetul în anul 2010) și “Bună ziua, Dodoleață!”, “o întâlnire peste timp”, așa cum a precizat Doina Cernica, în care poeziile scrise de Gheorghe Lupu pentru nepoata sa, Teodora Baciu, sunt ilustrate cu desenele făcute de aceasta în anii copilăriei.
Gheorghe Lupu, “al cărui spirit plutește încă deasupra Sucevei” (Mihai Sultana Vicol), și-a picurat postum lacrima într-una din cărți și ne-a surâs suav prin cealaltă.
