Manifestarea găzduită ieri de Sala de arte „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” cu genericul interogativ „S-a stins marea oralitate a folclorului românesc?” le-a prilejuit participanților, din păcate puțini la număr, o întâlnire cu folcloristul, compozitorul și dirijorul George Sârbu.
O manifestare care s-a circumscris „Conferințelor Bibliotecii” cu titlul „Bucovina – Brandul României pentru Uniunea Europeană”, în care, „o legendă vie a spiritualității bucovinene” (cum a spus, în calitatea-i de principal organizator și moderator al întâlnirii, scriitoarea Angela Furtună), „un om dăruit de Dumnezeu cu un mare har”, „un îndrăgostit de cultura tradițională”, a vorbit molcom (ca un moldovean de la Botoșani, care însă s-a împământenit pe tărâmul Bucovinei), dar stăruitor despre folclorul muzical românesc, pe care l-a slujit și îl slujește și-acum (când a trecut pragul vârstei de 70 de ani), ca practician, cercetător, culegător, prelucrător (în sensul îmbogățirii mesajului valorilor tipice zonale), valorificator, dar și ca formator și șlefuitor de talente, precum și inițiator și conducător de formații și ansambluri artistice.
La numai o zi după cinstirea memoriei maestrului Ion Irimescu, un alt maestru, trăitor, a cărui carieră s-a împlinit în arta interpretativă și în creația muzicală populară românească, ne-a oferit prilejul audierii unor condensate și interesante considerații personale despre cum a fost, cum este și cum va fi (sau…cum ar trebui să fie) conservat și valorizat folclorul autohton. Un om căruia îi râdeau ochii atunci când se uita la Nicoleta, una din „crenguțele” care-au înflorit sub ramurile lui, o „floricică” din uriașul buchet de care s-a îngrijit (cca. 700-800 de „baladiști” care-au trecut prin ansamblul pe care l-a înființat la începutul anilor ’90) și care, la vârsta de numai 6 ani și jumătate, a ajuns în finala concursului TV „Vreau să fiu mare vedetă”. Un om care, cu modestie, ne-a mărturisit că a „adunat din mers” din „vetrele vii ale folclorului bucovinean”, că este „doar unul din rapsozii folclorului românesc”, un om care ne-a împărtășit din bucuriile trăirilor sale, dar și din amărăciunile lui (faptul că „ne-am rupt de marea oralitate a folclorului românesc”, dar și că, de 15 ani, Ansamblul de copii și tineret „Balada Bucovinei”, pe care l-a înființat și pe care îl coordonează, dispune doar de „o încăpere la subsol”, fiind nevoit să facă repetițiile pe…holul Centrului de Creație Suceava).
Un maestru cu o carieră marcată de consistente și apreciate realizări artistice, care a vorbit despre „spiritul bucovinean”, despre cum a fost „curtat” de formații și ansambluri cu renume, despre instrumentele muzicale tradiționale care nu mai sunt valorificate în practica folclorului cotidian, despre cum s-au conservat „ritmurile specifice”, despre „vetrele de interferență”, despre „Hora de Bucovina” și „Bătrâneasca de Rădăuți” și despre multiculturalitatea spațiului bucovinean.
