O înlănțuire abracadabrantă

Două seri la rând m-am întrebat buimăcit la ce naiba tocmai m-am uitat. An de an asistam la câte o nefăcută, gen Barcelona-PSG 6-1 după 0-4 sau Roma-Barcelona 3-0 după 1-4, dar acum ne-au lovit două de record, una după alta. Dacă ar trebui să arăt cu degetul pe cineva de la Real, acela ar fi Ramos. Marele căpitan. Da, mare și în joc, el a tras Realul după el la vreo două finale de LC, dar mare și în trufia lui prostească. Păi ce te făcea, mă, să consideri calificarea rezolvată și să provoci ”galbenul”, când Ajax v-a călărit ca pe o trupă de amatori și numai insensibilul VAR și o cârcă de noroc v-au scăpat de un rezultat slab la Amsterdam?! Uite că puștii lăncieri au început în aceeași manieră, iar de data asta au vârât-o în ațe, făcând și spectacol, în timp ce tu, Ramos, te trăgeai pe sticlă în tribună! Dacă unui asemenea specimen i se mai pune banderola pe mână, atunci Realul își merită soarta.
Și a venit și ziua a doua. PSG se liniștise, fără Neymar și Cavani izbutise un 2-0 în deplasare la United. Scriam atunci că scorul și eliminarea lui Pogba i-au aranjat pe englezi, calificare fiind compromisă. Ca să-mi dea dreptate și mai abitir, MU devenise între timp spital ambulant! Și atunci cum a fost posibil? Aici nu existau indicii, ca la Ajax, o formulă mai bună de echipă a englezilor jucase prost acasă, iar acum una mult mai slabă era chemată să surmonteze la Paris o diferență de două goluri. O înlănțuire abracadrabantă a detaliilor a făcut posibil acest lucru. Început grotesc, pasă de începător dată de favoritul neamțului de pe bancă, demarare de pensionar a lui Thiago Silva și 0-1. Nimic insurmontabil, Mbappé lucrează faza egalării. Din senin vine un șut la poartă al lui Rashford, mingea udă prinde pământul și clișeul care vine în completare e că Buffon are patruj de ani și de-aia greșește, de parcă toată tinerețea n-o fi făcut-o. A reține mingea în circumstanțele alea ține de tehnică și de respectarea statutului, nu de vârstă. Fiindcă e cine e, Buffon a încercat să rețină acea minge, nu s-o respingă inestetic în lateral, cum ar fi făcut poate un portar ”no name”. Dar nici acum nu era panică, deși MU mai avea nevoie de un gol. Ultimul lucru care trebuia făcut de parizieni era să meargă cu scorul ăsta până spre final. Nu și-or fi propus, dar așa a ieșit, mai ales că Mbappé a ratat singur cu portarul. Se întâmplă, n-o fi singurul din lumea asta care ratează astfel. Dar chiar în meciul în care o comit și fundașii, și portarul? Da, și încă nu se terminase… Când e să meargă totul prost, hop și VAR-ul care chiar începe să schimbe destine. Unde trebuia să-și țină Kimpembé mâna?, clama disperat Neymar de pe margine, peste care se adună anii și el rămâne un figurant în marea piesă a fotbalului. Cotul și încheietura lipite de corp, ăsta ar trebui să constituie abc-ul copiilor care se apucă de fotbal. Când nu era ”ochiul de șoim” pe jucător, acesta putea să mimeze firescul, mărindu-și intenționat suprafața corpului. Nu e neapărat cazul acum, dar mâna era depărtată de corp, iar sărmanul Kimpembé n-a fost salvat nici măcar de linia careului, era chiar deasupra! Și uite așa, după finala din ’99, United a mai scris o dată istorie. La dictarea lui PSG.