Lucrările de construcție a gardului care protejează Curtea Domnească din Suceava, pe latura dinspre bulevardul Ana Ipătescu, se află în plină desfășurare.
Gard cu o valoare estimată de cca. 100.000 lei
Gardul, care constituie o investiție a municipalității cu o valoare estimată de circa 100.000 lei, construit din piatră adusă de la cariera din Vama, se ridică pe o fundație din beton armat (cu o adâncime de 80 cm), partea zidită, cu o înălțime de 120 cm, urmând a fi supraînălțată cu încă 70 cm cu o structură metalică, din fier forjat, după modelul celei de la Biserica Nașterea Sf. Ioan Botezătorul („Coconilor”), situată de cealaltă parte a bulevardului.
Echipa care lucrează la construcția gardului înalță acum din bucăți de piatră cele două fațete ale zidului, umplând apoi cu beton spațiul rămas în interior și realizând totodată, din cinci în cinci metri, armătura verticală din fier, care va susține stâlpii pe care vor fi fixate plasele metalice cu model decorativ.
Gardul va asigura aspectul estetic al intrării în zona centrală a orașului
Gardul, care urmează traseul brâului din piatră anterior, brâu zidit care limita către stradă perimetrul Curții Domnești, va asigura „în oglindă” aspectul estetic al intrării în zona centrală a orașului, permițând totodată vizibilitatea ruinelor ascunse până acum privirii de gardul din panouri metalice al firmei RESTACO.
Aflat în plin centrul urbei, situl Curții Domnești, care a fost cercetat în câteva campanii arheologice (campanii care au fost urmate de o serie de lucrări de restaurare care s-au oprit însă din lipsă de fonduri), a fost invadat de vegetație și transformat, la adăpostul gardului din panouri, într-o adevărată groapă de gunoi.
Până când acest sit istoric va fi amenajat spre a deveni parc arheologic (așa cum au propus specialiștii Complexului Muzeal Bucovina), gardul din piatră și fier forjat va asigura Curții Domnești o „haină” decentă.
Curtea Domnească din Suceava
Curtea Domnească din Suceava, ridicată de domnitorul Petru I Mușat în jurul anului 1386, a suferit de-a lungul veacurilor o serie de transformări și a fost remodelată esențial cel puțin în două rânduri, în vremea lui Ștefan cel Mare și în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, ultimul mare ctitor al ei fiind Vasile Lupu.
Părăsită total la sfârșitul sec. al XVII – lea, Curtea Domnească s-a ruinat și a intrat în atenția cercetătorilor și restauratorilor abia la începutul anilor 50’ ai secolului trecut.
