O grijă s-a dus…

Un număr considerabil de etape, chiar până la cea care s-a consumat în ultimul weekend, am tot sperat că titlul de campioană a României să își schimbe, după un întreg cincinal, domiciliul, nu pentru că aș avea ceva împotriva Clujului, dar de farsori de teapa clovnului Dan Petrescu m-am săturat până-n gât. Și m-am săturat și de fotbaliști de tipul Deac: conștiincioși, temeinici, practic fără reproș, numai că și fără vreo sclipire într-o viață întreagă irosită, pardon: petrecută pe gazon. De alaltăieri, de când până și matematica și-a dat seama că titlul n-are ce să mai caute iarăși la Cluj, am răsuflat și eu ușurat, și mi-a rămas acum să mor nu de drum lung, ci de cealaltă grijă: totuși, cine devine campioană? Echipa Nașului, Gheorghe Hagi, sau cea a Finului, George Becali? Dacă acum vreo săptămână totul părea să curgă în favoarea lui Hagi, ultima etapă a răsturnat cumva ordinea favoritelor, FCSB părând acum cea mai în formă și mai hotărâtă să-și valorifice șansele. Pe ce mă bazez? Păi, în primul rând pe jocul mai legat și mai avântat al FCSB, pe forma excepțională a lui Florinel Coman și pe rolul chiar important, și vizibil, pe care a început să-l aibă Sorescu. Dincolo, chiar în meciul decisiv, contra FCSB, Farul va fi lipsit de prezența unui anume Alibec, pe care Hagi s-a tot ambiționat să ni-l prezinte drept raza de lumină, îngerul păzitor, factotumul suprem și alte bazaconii, având drept suport faptul că balena asta complet nehazoasăe golgheterul patriei, lucru normal pentru chiorul nimerit în țara orbilor. Alaltăieri, Hagi ne-a spus că Alibec i-a adus până aici, iar acum toți îi sunt datori cu titlul! Eu zic absolut invers: că dacă Farul pierde titlul, va fi în mare măsură vina ăstuia, absent când ar fi fost mai mare nevoie de el! Adică a dat cu copita în găleata plină. Sau, cum zice poporul, a trântit mucii-n fasole, confirmând încă o dată că nu-și poate depăși starea de infantilism nici dacă ar trăi mii de ani.