Întrebarea dacă Traian Băsescu va candida face deja parte din arsenalul de întrebări inutile ale țării.
Sunt toate datele să credem cu tărie că va candida.
Altfel cum s-ar explica brusca plăcere a domniei sale de a participa la sindrofii cu mulțimi pe cât de voioase, pe atât de doritoare de prezența unor vedete care să țină locul femeii cu barbă și piticului cu voce de uriaș din iarmaroace?!
Deslușind rapid că adversarii săi exploatează campania pentru europarlamentare în folosul campaniei pentru prezidențiale, Traian Băsescu a decis să fie cât mai prezent la hramuri, întreceri stupide, serbări ale primarilor.
Prin aceasta, candidatul Traian Băsescu și-a propus să rezolve două lucruri:
1. Nu lipsește din prim planul media, creând știri menite a contracara pe cele iscate de adversarii săi.
2. Demonstrează indirect că teza prăbușirii sale în sondaje e o simplă diversiune electorală.
Cum poate fi un președinte în pierdere de popularitate când mulțimile de la hramuri abia așteaptă să se tragă cu el în poză.
S-a scris și s-a vorbit mult în ultimul timp despre un Traian Băsescu alarmat de perspectiva înfrângerii la scrutinul din toamnă.
Să fim serioși!
Traian Băsescu n-are de ce să se alarmeze.
Deține toate pârghiile care-i dau posibilitatea să pună la cale lovituri spectaculoase în perioada următoare:
a) Are asigurată loialitatea serviciilor secrete din România. Nu a șefilor politici ai acestora, ci a ofițerilor, pe care i-a făcut oameni și, lucrul cel mai important, le-a reabilitat profesia după anii postdecembriști de contestare.
b) Are asigurată loialitatea unor intelectuali cu un cuvânt greu de spus în presa noastră de fătuci și guguștiuci. Pe unii i-a cucerit cu zdrăngăneli de cobză. Pe alții, cu foșnetul bancnotelor.
c) Are un premier precum Emil Boc care va rămâne în istoria țării ca întruchiparea unică a slujbașului fără cusur. Traian Băsescu poate face ce vrea cu el. Îl poate și da de-a berbeleacul pe treptele Palatului Victoria, după ce l-a luat de turul pantalonilor.
Emil Boc se va ridica din praf și, ștergându-se la gură, neliniștit că i-ar putea vorbi Șefului altfel decât cu buzele înrourate, îi va mulțumi călduros.
d) Are la dispoziție o elită politică, intelectuală și economică eminamente românească.
Altfel spus, eminamente tranzacționistă.
Îi va fi ușor să rupă unul câte unul din armata adversarilor, să-i amețească, să-i câștige oferindu-le câte ceva.
Toate aceste atuuri îi dau lui Traian Băsescu posibilitatea de a da lovituri spectaculoase când vrea și cum vrea.
e) Coaliția antiBăsescu nu e unită. Cearta dintre Dan Voiculescu și Dinu Patriciu, pornită din nimic, ne dezvăluie că în orice clipă adversarii lui Traian Băsescu pot rupe o Coaliție fragilă, întemeiată doar pe ura față de Traian Băsescu.
Atuul cel mai important rămâne însă Traian Băsescu însuși.
Indiscutabil, Traian Băsescu e un luptător. Unul dintre cei mai înzestrați politicieni pentru a face față tocmai situațiilor fără ieșire.
Adversarii săi din presă și din politică se întrec în a-l înfățișa drept un politician terminat.
E o greșeală în cazul oricărui politician cu care te lupți.
În cazul lui Traian Băsescu, e o greșeală enormă!
