Există viață la Wimbledon și după Simona Halep! Monicăi Niculescu îi place asta, cam așa ar suna „pe o rețea de socializare”. Monica joacă astăzi în semifinale la dublu feminin, cu partenera sa exotică din Taiwan, împotriva unei perechi mai slab cotate, dar asta este doar o constatare. E bine măcar că nu s-au aflat pe traseul terminatoarelor Makarova&Vesnina, cu care s-ar putea întâlni în finală. Să nu anticipăm, că poate Monicăi îi merge mai bine nebăgată în seamă.
Revin la Simona fără intenția de a-i plânge pe umăr, după cum nici să dau cu barda nu obișnuiesc în ceea ce-o privește. Meciul cu Konta a fost ireal de echilibrat, mai ceva ca la ATP, un break a făcut diferența! Mi-am pierdut cumpătul după tie-break-ul setului secund, scăpând un șuvoi de înjurături neaoșe, pentru că am simțit că acolo s-a rupt ceva. A avut 5-4 și două servicii, iar până atunci servise dumnezeiește, cum poate n-a mai făcut-o în alt meci. Teoretic, putea câștiga cu aceste două serve, dar în clipa aia eu aș fi fost mulțumit să se împartă punctele, ceea ce era statistic rezonabil. Chiar aș fi vrut s-o văd pe Konta servind la minge de meci! Nu s-a întâmplat, Simona s-a blocat cu serviciul tocmai atunci, moment identificat și de ea la conferința de presă ulterioară. Apoi, pentru că totuși nu are nativ un serviciu atât de bun, a fost de ajuns să clipească o dată și să cedeze un break, ceea ce s-a dovedit suficient pentru Konta, serviciul acesteia putând fi socotit chiar arma principală. În rest, că putea să joace așa și pe dincolo, că putea să fie (și) mai agresivă etc, etc este ușor de apreciat din dreptul tastaturii. Nu vreau să fac pe fanul de performanță doar pentru că jucătoarea cu cea mai îndelungată prezență în TOP 10, dintre cele aflate acum aici, n-a ajuns numărul 1 mondial sau n-a câștigat un Grand Slam când îmi doream eu neapărat. Va veni și vremea ei, iar dacă nu va fi să fie, vom rămâne cu „ar fi fost prea frumos”, n-ar fi prima dată, amintiți-vă de Cupa Davis. Două vorbe și despre gluga de coceni care a fost arbitru la partida asta… Se spune că o greșeală de tipar poate fi mortală dacă e într-o carte de medicină, atunci bine că numitul Kader Nouni nu e medic, pentru că nu a aplicat regulamentul, deși asta era menirea sa acolo. Cât despre ultima minge, mulți îi reproșează Simonei că n-a insistat, că n-a făcut chiar scandal pentru repetarea mingii din pricina acelui țipăt din tribune, dar părerea mea e că Simona s-a dovedit mai înțeleaptă. Pe cât de inutil ar fi fost demersul, pe atât de rău ar fi dat să se certe cu arbitrul în timp ce Konta aștepta la fileu, iar publicul ar fi trecut la fluierături. Cred că multă lume a apreciat cum se cuvine atitudinea Simonei, nu numai că imaginea ei a rămas fără pată, dar puterea de a trece peste o astfel de nedreptate i-a mai câștigat niște fani.