Scutul Terrei, „atacat”

O gaură uriașă din stratul de ozon de deasupra Arcticii îi îngrijorează pe oamenii de știință



O gaură cu o suprafață de cinci ori mai mare ca cea a Germaniei s-a deschis în stratul de ozon de deasupra Arcticii, egalând pentru prima dată dimensiunea găurii de ozon de deasupra Antarcticii, au anunțat, duminică, oamenii de știință, informează AFP.
Provocată de temperaturile excepțional de joase de la Polul Nord, această gaură s-a deplasat timp de 15 zile deasupra Europei de Est, a Rusiei și a Mongoliei, expunând uneori populația la un nivel ridicat de raze ultraviolete, au anunțat cercetătorii.
Ozonul, o moleculă compusă din trei atomi de oxigen, se formează în stratosferă, unde filtrează ultravioletele – raze dăunătoare pentru vegetație și care pot să provoace cancer de piele sau cataractă.
Acest scut natural al Terrei este în mod regulat „atacat” la nivelul polilor iarna și primăvara, parțial din cauza clorofluorocarburilor (CFC) folosite de oameni în sistemele de răcire și a aerosolilor. Producția de CFC este aproape nulă în zilele noastre, grație protocolului semnat în 1985 la Montreal.
La Polul Nord găurile din stratul de ozon sunt mult mai limitate decât în emisfera sudică
Frigul intens rămâne principalul factor de distrugere a ozonului. Sub efectul frigului, vaporii de apă și moleculele de acid azotic se condensează pentru a forma nori în straturile joase ale stratosferei. Acești nori se formează din clor, care cauzează distrugerea ozonului.
Gaura din stratul de ozon este în mod obișnuit mai mare în Antarctica decât în Arctica, deoarece la Polul Sud este mult mai frig. Măsurătorile efectuate până în prezent la Polul Nord arată faptul că găurile din stratul de ozon variază și sunt mult mai limitate decât în emisfera sudică.
Observațiile realizate din satelit începând din iarna anului 2010 până în primăvara anului 2011 au arătat că stratul de ozon a fost supus la grele încercări, la o altitudine cuprinsă între 15 kilometri și 23 kilometri. Scăderea cea mai importantă – peste 80% – a fost înregistrată la altitudinile cuprinse în intervalul 18-20 kilometri.
„Pentru prima dată, scăderea a fost suficientă pentru a putea vorbi pe bună dreptate despre o gaură a stratului de ozon deasupra Arcticii”, afirmă autorii acestui studiu, publicat, duminică, în revista științifică Nature.
Responsabil: „vortexul polar”, un ciclon masiv
Vinovat de acest lucru este un fenomen cunoscut sub numele de „vortex polar”, un ciclon masiv care se formează în fiecare iarnă în stratosfera arctică și care, anul trecut, s-a format în condiții de frig extrem, a declarat Gloria Manney de la Jet Propulsion Laboratory din California.
„Distrugerea ozonului a început în ianuarie, apoi s-a accelerat până la un asemenea punct încât concentrațiile de ozon din regiunea vortexului polar erau inferioare celor de anul trecut”, a adăugat Gloria Manney.
Valori deosebit de mici au fost observate „în timpul celor 27 de zile din martie și începutul lunii aprilie, pe o suprafață de circa 2 milioane de kilometri, adică de aproape cinci ori suprafața Germaniei sau a Californiei”, a precizat aceeași cercetătoare.
Această valoare echivalează cu cea care a corespuns distrugerii stratului de ozon de deasupra Antarcticii la mijlocul anilor ’80.
În aprilie 2011, vortexul polar s-a deplasat deasupra unor regiuni mai dens populate din Rusia, Mongolia și Europa de Est, timp de 15 zile. Măsurătorile efectuate la sol au evidențiat „valori neobișnuit de mari” ale razelor ultraviolete, înainte ca vortexul să dispară.



Recomandări

Topirea gheței polare va determina o creștere de circa 1,4 metri a nivelului mărilor